AI vede ce este în farfurie. Dar nu știe cum miroase un ceaun de oaie

Până acum am pus inteligența artificială să privească Piatra-Neamț de sus, din telegondolă, de pe străzi, din piețe și din locurile în care orașul se adună.

A văzut clădiri.

A văzut oameni.

A văzut istorie.

A văzut un festival cu mii de participanți, pompieri aliniați în Curtea Domnească și o stradă transformată în traseu pentru cicliști.

De data aceasta am pus AI în fața unei provocări aparent mult mai simple.

O farfurie.

Ceaun de oaie. Cartofi. Brânză de burduf.

Și am descoperit repede că, uneori, lucrurile cele mai simple pentru un om sunt surprinzător de complicate pentru o inteligență artificială.

Pentru că AI poate privi mâncarea.

Dar nu poate lua prima îmbucătură.

Prima fotografie: AI încearcă să ghicească

Experimentul a început înainte ca preparatul să ajungă în farfurie.

În prima imagine TurnTV se vede carnea în timpul preparării: bucăți intens rumenite, grăsime topită, usturoi, ardei și urmele clare ale gătirii la temperatură ridicată.

Fără alte informații, inteligența artificială poate face ceea ce face foarte bine.

Analizează.

Compară.

Caută indicii vizuale.

Textura cărnii.

Culoarea.

Cantitatea de grăsime.

Modul în care sunt tăiate bucățile.

Ingredientele vizibile.

Și apoi formulează o ipoteză.

În cazul nostru, AI a ajuns destul de aproape: carne de oaie sau berbecuț pregătită la ceaun.

Dar „destul de aproape” nu este același lucru cu „știu”.

A fost nevoie de om pentru confirmare.

Este ceaun de oaie

Acum știm ce avem în față.

Ceaun de oaie, servit cu cartofi și brânză de burduf.

O combinație fără artificii inutile.

Carnea este vedeta.

Cartoful îi stă alături.

Brânza de burduf vine cu gustul ei puternic și completează farfuria.

Într-una dintre fotografii avem cartofii rumeniți, tăiați în bucăți și acoperiți cu bucăți generoase de brânză.

În cealaltă, cartofii sunt serviți întregi, copți în coajă, desfăcuți cât să primească brânza de burduf.

Lângă ei stă carnea de oaie, rumenită puternic.

AI poate descrie toate acestea.

Problema începe imediat după descriere.

AI vede culoarea. Omul simte mirosul

Să presupunem că îi oferim unui sistem de inteligență artificială fotografia la rezoluție maximă.

Poate analiza culoarea suprafeței cărnii.

Poate observa zonele mai rumenite.

Poate identifica bucățile de ardei.

Poate recunoaște cartofii.

Poate spune că elementul alb de pe cartofi este probabil o brânză.

Cu suficient context, poate ajunge chiar la concluzia corectă: brânză de burduf.

Dar fotografia nu conține miros.

Aici se termină o parte importantă din analiză.

Pentru că noi nu recunoaștem mâncarea numai cu ochii.

O recunoaștem când se ridică capacul ceaunului.

O recunoaștem după mirosul cărnii care se rumenește.

După usturoi.

După grăsimea fierbinte.

După ardeiul pus peste carne.

Uneori știm ce se gătește înainte să vedem ceaunul.

AI trebuie să aștepte fotografia.

Dar poate AI să știe dacă este bun?

Nu.

Și aici lucrurile devin și mai interesante.

Din aspectul unui preparat putem face presupuneri.

Carnea pare bine rumenită.

Cartofii au o culoare apetisantă.

Brânza arată într-un anumit fel.

Dar fotografia nu ne poate spune cu certitudine dacă bucata de carne este fragedă.

Nu ne spune cât de sărată este brânza.

Nu ne spune dacă interiorul cartofului este cremos.

Nu ne spune cât de iute este ardeiul.

Și, mai ales, nu ne spune dacă toate acestea funcționează împreună.

Pentru răspuns există o tehnologie foarte veche.

Se numește gustat.

Și încă funcționează excelent.

Ceaunul nu este doar o metodă de gătit

Există mâncăruri care pot fi desprinse complet de locul în care sunt pregătite.

Ceaunul este mai greu de separat de atmosferă.

Pentru mulți dintre noi, cuvântul nu desemnează doar vasul.

Înseamnă foc.

Timp.

Oameni strânși în jur.

Cineva care amestecă.

Cineva care întreabă dacă este gata.

Altul care susține, de obicei fără să fi fost întrebat, că mai trebuie puțină sare.

Și inevitabil cineva care începe să guste înaintea tuturor, pretinzând că face „verificarea tehnică”.

Aici inteligența artificială chiar nu mai are nicio șansă.

Carnea de oaie nu acceptă jumătăți de măsură

Carnea de oaie are personalitate.

Nu este neutră.

Are aromă proprie, grăsime specifică și cere o preparare potrivită.

Tocmai de aceea există oameni care o caută și oameni care spun că nu este pentru ei.

La ceaun, timpul și temperatura contează.

Carnea trebuie să ajungă suficient de fragedă, dar suprafața trebuie să capete rumenirea aceea care se vede foarte bine și în fotografiile noastre.

Iar aici apare unul dintre paradoxurile fotografiei culinare.

Imaginea poate arăta extraordinar rumenirea.

Dar numai cel aflat la masă află dacă sub acea crustă este o carne fragedă.

Cartoful și brânza de burduf schimbă farfuria

Apoi vin cartofii.

În prima farfurie, rumeniți.

În a doua, copți în coajă.

Două texturi diferite lângă aceeași carne.

Iar peste ei apare brânza de burduf.

Nu ca decor.

Nu câteva firimituri puse pentru fotografie.

Bucăți serioase.

Brânza de burduf are exact genul de gust care nu cere voie să intre într-o farfurie. Intră și se face remarcată.

Pe cartoful fierbinte începe să se înmoaie.

Grăsimea și sarea brânzei întâlnesc miezul cartofului.

Apoi vine carnea.

AI poate explica această combinație.

Noi putem face ceva mult mai eficient.

O mâncăm.

AI poate învăța milioane de rețete fără să guste una singură

Aici experimentul devine mai interesant decât o simplă fotografie cu mâncare.

Un model de inteligență artificială poate procesa cantități enorme de informații culinare.

Poate compara rețete.

Poate explica diferențele dintre metodele de preparare.

Poate calcula cantități.

Poate propune garnituri.

Poate identifica ingrediente dintr-o fotografie, uneori cu o precizie impresionantă.

Poate ști teoretic mai multe despre bucătărie decât ar putea citi un om într-o viață.

Și totuși există o contradicție extraordinară:

poate citi un milion de rețete fără să fi gustat vreodată mâncare.

Omul aflat în fața ceaunului poate să nu știe istoria preparatului.

Poate să nu cunoască reacțiile chimice care produc rumenirea.

Poate să nu știe temperatura exactă a cărnii.

Dar știe imediat dacă îi place.

Fotografia păstrează imaginea. Nu păstrează masa.

Peste zece sau douăzeci de ani putem redeschide fotografiile acestea.

Vom vedea aceeași carne.

Aceiași cartofi.

Aceeași brânză.

Aceeași masă de lemn.

Pixelii vor păstra momentul surprinzător de bine.

Dar gustul?

Aici memoria începe să lucreze altfel.

Poate ne vom aminti unde eram.

Cu cine eram.

Cine a făcut ceaunul.

Poate ne vom aminti că am mai cerut o porție.

Sau că porția inițială era deja suficientă și am ignorat prudent această informație.

Mâncarea are capacitatea aceasta extraordinară de a lega gustul de loc și de oameni.

Uneori o aromă readuce o amintire mai repede decât o fotografie.

De data aceasta, omul are un avantaj imposibil de recuperat din pixeli

Am discutat mult în această serie despre ceea ce poate vedea inteligența artificială și ceea ce vedem noi.

De multe ori AI observă detalii pe care omul le poate ignora.

Poate analiza rapid o imagine enormă.

Poate compara.

Poate număra.

Poate clasifica.

În fața unei farfurii însă, omul are câteva instrumente suplimentare formidabile.

Nasul.

Limba.

Temperatura simțită în gură.

Textura.

Și memoria gustului.

Imaginea digitală nu conține aceste informații.

Oricât am mări fotografia, nu vom găsi mirosul ascuns între pixeli.

Poate că nu totul trebuie transformat în date

Inteligența artificială va deveni mai performantă.

Va recunoaște mai bine ingredientele.

Va analiza tehnicile de gătit.

Probabil va putea estima dintr-o fotografie lucruri pe care astăzi doar le presupune.

Dar ceaunul nostru de oaie pune o întrebare simplă:

trebuie să putem măsura totul ca să înțelegem totul?

Poate că nu.

Unele lucruri trebuie văzute.

Altele trebuie auzite.

Unele trebuie mirosite.

Iar altele, inevitabil, trebuie gustate.

AI vede ce este în farfurie. Noi știm de ce n-a rămas nimic în ea.

În fotografiile TurnTV avem un preparat simplu și puternic:

carne de oaie făcută la ceaun, cartofi și brânză de burduf.

AI poate descrie farfuria.

Poate identifica ingredientele.

Poate explica prepararea.

Poate analiza fotografia până la ultimul pixel.

Dar nu poate face lucrul esențial.

Nu poate lua o bucată de cartof fierbinte cu brânză de burduf.

Nu poate gusta carnea rumenită.

Nu poate simți ardeiul.

Și nu poate spune:

„Mai pune puțin.”

De data aceasta, scorul este simplu.

AI vede ce este în farfurie.

Dar omul știe cum miroase un ceaun de oaie.

Și, pentru moment, avantajul acesta rămâne la noi şi la Tearasa Ceahlău by City Food.