Când îngerii cântă, oamenii uită să mai vorbească. Corul „Aetherium” a transformat Liturghia într-o experiență care a atins sufletul

În Duminica Sfinților Români, la Piatra-Neamț, muzica sacră a depășit granița dintre interpretare și rugăciune

   Există momente rare în viață în care cuvintele devin neputincioase. Momente în care nu mai contează cine ești, ce funcție ai, ce probleme te apasă sau cât de grăbit ai intrat în biserică. Momente în care timpul pare să se oprească, iar sufletul ascultă.

   Un astfel de moment s-a petrecut în această duminică, atunci când credincioșii veniți la Sfânta Liturghie la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva au avut privilegiul de a asculta Corul „Aetherium”, un grup coral format din studenți și absolvenți ai Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, condus de tânărul dirijor Iulian Cucoș, originar din Piatra-Neamț.

Duminica Sfinților Români este, prin ea însăși, una dintre cele mai emoționante sărbători din calendarul ortodox. Este ziua în care sunt pomeniți toți sfinții pe care acest pământ i-a născut și i-a oferit lui Dumnezeu. O zi în care istoria, credința și identitatea românească se întâlnesc într-o singură rugăciune.

Dar ceea ce s-a întâmplat la această Liturghie a fost mai mult decât o simplă participare corală.

A fost o întâlnire între cer și pământ.

Încă de la primele acorduri, în biserică s-a așternut o liniște aparte. Nu liniștea obișnuită a unui locaș de cult, ci acea liniște profundă care apare atunci când oamenii simt că trăiesc ceva special.

Vocile membrilor corului nu păreau să vină dintr-un anumit loc. Se ridicau deasupra credincioșilor, se răspândeau printre icoane și candele și coborau apoi peste fiecare suflet prezent.

Pentru câteva clipe, mulți au uitat unde se află.

Unii și-au plecat privirea.

Alții au închis ochii.

Mulți au rămas nemișcați.

Iar la finalul unor răspunsuri liturgice, s-a simțit aproape instinctiv o reacție pe care o întâlnim în sălile de concert: dorința de a aplauda.

Nu din lipsă de respect față de slujbă.

Dimpotrivă.

Pentru că frumusețea interpretării i-a făcut pe oameni să uite că participă la o Liturghie și nu la un spectacol.

Dar exact aici stă diferența.

Nu a fost un spectacol.

A fost rugăciune.

O rugăciune cântată atât de frumos încât a depășit limitele obișnuite ale percepției noastre.

În tradiția ortodoxă există o expresie veche care spune că „cine cântă se roagă de două ori”. Ascultând Corul „Aetherium”, ai avut senzația că această rugăciune se multiplică și se revarsă asupra tuturor celor prezenți.

Poate că acesta este și motivul pentru care numele corului pare atât de potrivit.

„Aetherium” evocă ideea de eter, de spațiu înalt, luminos, de ceva care nu aparține pe deplin lumii materiale. Iar vocile acestor tineri artiști au confirmat pe deplin această alegere.

În spatele armoniei perfecte se află însă multă muncă, studiu și dedicare.

Dirijorul Iulian Cucoș provine din Piatra-Neamț, este licențiat al Facultății de Teologie din Iași și urmează în prezent anul al doilea la specializarea Dirijat Cor Academic din cadrul Conservatorului ieșean.

Poate că tocmai această întâlnire dintre formarea teologică și cea muzicală explică sensibilitatea aparte cu care a fost construit întregul act artistic și liturgic.

Pentru că nu a fost vorba doar despre note muzicale executate corect.

A fost vorba despre înțelegerea profundă a sensului fiecărui cuvânt rostit și cântat în timpul slujbei.

Într-o lume dominată de zgomot, grabă și superficialitate, astfel de momente devin din ce în ce mai prețioase.

Ele ne reamintesc că frumusețea autentică există.

Că arta poate înălța.

Că muzica poate vindeca.

Că rugăciunea poate fi trăită și prin sunet.

La finalul slujbei, oamenii au plecat acasă cu ceva ce nu putea fi fotografiat și nici înregistrat complet de nicio cameră video.

Au plecat cu o stare.

Cu emoția aceea rară care îți rămâne în suflet mult după ce ultimele acorduri s-au stins.

Cu sentimentul că au fost martorii unui moment pe care îl vor povesti multă vreme.

Și poate că aceasta este cea mai mare reușită a Corului „Aetherium”.

Nu doar că a cântat impecabil.

Ci că a reușit să-i facă pe oameni să simtă.

Iar atunci când muzica sacră reușește să atingă atât de profund inima omului, nu mai vorbim despre interpretare.

Vorbim despre har.

Iar în această Duminică a Sfinților Români, pentru câteva clipe, cei prezenți au avut senzația că au ascultat nu doar un cor, ci ecoul unei cântări care venea de undeva mult mai sus decât bolta bisericii.