„De ce umplu azi închisorile cei mai devotați ostași ai țării?” se întreba, în toamna anului 1944, generalul Radu Korne, într-un memoriu adresat prim-ministrului Constantin Sănătescu. Tot el arăta în același document, în câteva fraze, dimensiunea dramei generalilor armatei regale declanșată prin arestările din octombrie 1944: „Cu durere trebuie să mărturisesc că pe calea pe care ne-am angajat, dacă lucrurile vor continua astfel, se va destrăma sufletul oștirii și vom pierde tot ce avem mai curat în mult încercata noastră țară. Ceea ce se petrece astăzi la noi este fără precedent în istorie, s-au văzut desigur deblocări și licențieri de corp în masă, s-au văzut arestări și deportări, execuții etc., dar acolo unde erau două tabere care se războiau, sau acolo unde factorul suprem al unui stat era înlocuit prin altul. Era firesc, ca bonapartiștii să fie urmăriți de bourboni, care răsturnaseră pe Napoleon.
Era, de asemenea, de înțeles ca după căderea țarului, revoluționarii să desființeze pe monarhiștii ruși etc. Dar este de neauzit că în această țară, sub același rege, pe care din fericire soarta ni l-a păstrat până acum, să fie urmăriți, arestați, epurați, licențiați etc., aceeași oameni care, acum câteva luni, se luptau și se jertfeau pentru el, și, din care, niciunul nu a pregetat să răspundă la chemarea lui atunci când a înțeles să schimbe orientarea politicii noastre.
Există o tendință care, din nenorocire, numai binele țării nul-l urmărește, de a demonetiza, de a bagateliza, ba, mai mult, de a prezenta ca vinovați pe aceia care timp de trei ani și-au făcut datoria, ca și când istoria s-ar fi oprit în loc la 22 iunie 1941 și nu și-ar fi reluat firul decât la 23 august din acest an, ca și când atunci, ca și acum, nu ne-am fi bătut pentru același mit – Regele nostru, și pentru același ideal – țara noastră (…).
Regimurile trec, dar permanențele rămân. Pentru aceste permanențe s-au jertfit și au suferit atâția dintre noi timp de trei ani de zile. Oare decorațiile care împodobesc piepturile atâtor bravi nu ne-au fost conferite de același rege care ne conduce destinele și azi? Oare sforțările supraomenești și atât de scump plătite care ne-au dus în Stepa Kalmucă și în Caucaz nu au constituit ele o epopee unică în istoria poporului român, indiferent de rezultat, indiferent de justificarea lor? Oare crezul nostru, atunci ca și acum, nu a fost el tot reîntregirea granițelor țării?”
Viața generalului Radu Korne, „unul dintre cei mai competenți și apreciați comandanți ai armatei române, decorat în timpul primului război mondial cu ordinele Coroana României și Mihai Viteazul se sfârșea cinci ani mai târziu, în ziua de 28 aprilie 1949, în spitalul central nr. 1 Văcărești, unde ajunsese în urma transferului de la închisoarea Jilava.
Nenumărate asemenea biografii s-ar putea regăsi în rândul membrilor corpului de comandă al armatei române. Numeroși generali și ofițeri superiori au fost arestați și întemnițați de regimul prosovietic fără să li se comunice acuzațiile concrete care li se aduceau. Decretul nr. 1850 din 10 octombrie 1944 împuternicea Consiliul de Miniștri să ia orice măsuri „privative de libertate în vederea stabilirii responsabilității politice și penale împotriva autorilor și complicilor morali și materiali ai dezastrului țării, în special în legătură cu războiul purtat alături de Germania hitleristă împotriva Națiunilor Unite”. Guvernul, deja comunizat, punea în aplicare articolul 14 din Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944, prin care era obligat să colaboreze cu „Înaltul Comandament Aliat (sovietic) la arestarea și judecarea persoanelor acuzate de crime de război”.
Una din victimele acestor abuzuri judiciare a fost generalul nemțean Nicolae Dăscălescu, căruia Complexul Muzeal Național Neamț, în colaborare cu Serviciul Județean Neamț al Arhivelor Naționale și Muzeul Național de Istorie a României, a ales să îi dedice, în acest an în care s-au comemorat 80 de ani de la intrarea României în războiul de reîntregire, o expoziție. Amplasată în proximitatea Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni, în Piața Curtea Domnească, expoziția outdoor, intitulată „Drama generalilor armatei regale. Generalul Nicolae Dăscălescu. Memoria arhivelor”, redă biografia unei „figuri de legendă a armatei române, simbol al comandantului competent, energic, autoritar și înțelegător în același timp, distins, cu un simț ireproșabil al onoarei și al dreptății”.
Prezent în colecțiile Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra-Neamț și ale Serviciului Județean Neamț al Arhivelor Naționale, generalul Nicolae Dăscălescu a fost zugrăvit prin intermediul fotografiilor, manuscriselor și corespondenței primite de la distinșii săi camarazi. De asemenea, în completarea materialului iconografic, Muzeul Național de Istorie a României a pus la dispoziția instituției organizatoare fotografii și documente ilustrative pentru realizarea unei cronologii sumare a implicării României în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Întreg materialul documentar, edit și inedit, construiește imaginea generalului Nicolae Dăscălescu un „falnic fiu al acestui neam și un mândru ostaș al iubitei noastre patrii”.
Expoziția va putea fi vizionată în perioada 11 noiembrie 2021-1 martie 2022.
Echipa de organizare: dr. Mihaela-Cristina Verzea, drd. Mihai Tudosă, Maria Mihăilă, Manuel-Ionuț Dan, Florin Ghimiș.

dr. Mihaela-Cristina Verzea

sursa