Floriile: Intrarea Domnului în Ierusalim, între sacru și tradiție populară în Moldova
Sărbătoarea Floriilor, celebrată astăzi de creștinii ortodocși, anunță intrarea în Săptămâna Mare și este marcată în zona Moldovei printr-o bogată paletă de tradiții, superstiții și obiceiuri străvechi, mai ales în județul Neamț.
Duminica Floriilor, cunoscută și ca Duminica Stâlpărilor, este una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale creștinismului, precedând cu o săptămână Paștele și deschizând Săptămâna Patimilor. În acest an, Floriile sunt sărbătorite pe 13 aprilie 2025, și marchează Intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, întâmpinat de mulțimi cu ramuri de finic și măslin.
Semnificația religioasă a Floriilor
Potrivit Evangheliilor, Hristos intră în Ierusalim călare pe un asin, iar oamenii îl întâmpină cu ramuri verzi, strigând: „Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!” Acest moment este interpretat ca o recunoaștere a dumnezeirii Sale de către poporul care, mai târziu, avea să îl răstignească.
Floriile nu sunt doar o sărbătoare de bucurie, ci și un prilej de meditație, pentru că prefigurează drumul Mântuitorului spre patimă și jertfă. Bisericile oficiază în această zi slujbe speciale, iar credincioșii participă în număr mare la liturghie, purtând ramuri de salcie sfințită, care înlocuiesc simbolic ramurile de finic din Ierusalimul biblic.
În această zi, se dezleagă la pește, fiind una dintre puținele excepții din Postul Paștelui, ceea ce face din Duminica Floriilor un moment de sărbătoare și în plan gastronomic.
Obiceiuri și superstiții din zona Moldovei, în special din județul Neamț
Zona Moldovei, și în special județul Neamț, păstrează numeroase tradiții populare legate de această zi. Unele dintre acestea au rădăcini precreștine, fiind adaptate în contextul spiritual al Floriilor.
1. Sfințirea ramurilor de salcie și protecția casei
În toate bisericile din județul Neamț, credincioșii aduc mlădițe de salcie care sunt binecuvântate în timpul slujbei. Acestea sunt apoi păstrate în gospodării, fiind considerate ocrotitoare împotriva relelor și bolilor. Se pun la icoane, în grădini, la ferestre sau în grajduri. În satele de pe valea Bistriței, se crede că salcia sfințită apără casa de trăsnete și grindină.
2. Bătaia cu salcie pentru sănătate
În unele sate din Neamț, există obiceiul ca bătrânii să atingă ușor copiii cu ramurile de salcie, în timp ce spun: „Să crești mare și sănătos ca salcia!” Este un gest simbolic, considerat aducător de vigoare și noroc.
3. Fetele care își pun busuioc sub pernă
În noaptea de Florii, fetele tinere din zona Neamțului își pun busuioc sfințit sau salcie sub pernă, în speranța că își vor visa ursitul. Tradiția este strâns legată de simbolismul renașterii naturii și al deschiderii către viața nouă, fiind asociată cu primăvara și fertilitatea.
4. „Florile” și numele lor
Ziua de Florii este și o sărbătoare onomastică pentru toți cei care poartă nume de flori: Florin, Florina, Violeta, Camelia, Narcisa, Mugurel etc. În zona Neamțului, există și obiceiul ca sătenii să meargă „la florii” — un fel de colindat în ajun, în care copiii aduc flori vecinilor și primesc dulciuri sau fructe în schimb.
5. Interdicții și credințe populare
În tradiția populară moldovenească, ziua de Florii este considerată hotar între iarnă și primăvară. Se spune că cine se spală pe cap în această zi fără să folosească apă sfințită va avea dureri de cap tot anul. De asemenea, în satele din zona Tarcău sau Pipirig, se spune că dacă în ziua de Florii plouă, Paștele va fi unul binecuvântat, cu belșug și rod bogat.
Tot astăzi, se consideră că pomii care nu au înmugurit până la Florii trebuie tăiați, pentru că nu mai rodesc. Gospodarii din Neamț iau în serios această regulă, considerând că este momentul decisiv pentru rodul de peste an.
6. Pelerinaje și slujbe speciale
Multe mănăstiri din județul Neamț (Văratec, Agapia, Neamț, Secu) se bucură de un aflux sporit de credincioși în această zi. Procesiunile religioase din ajunul Floriilor, în care preoții înconjoară biserica cu ramuri verzi, atrag anual sute de pelerini. Este o atmosferă de rugăciune și comuniune, în care tradiția populară se împletește cu ritualul liturgic.
