Gabriel Gavrilescu, 20 de ani în slujba oamenilor: „Nu regret că am ales această meserie”
În spatele fiecărei intervenții sunt oameni care au învățat să răspundă alarmei fără să întrebe cât de grea va fi misiunea. În seria dedicată pompierilor nemțeni, povestea continuă cu plt. adj. Gabriel Gavrilescu, pompier la Detașamentul Târgu-Neamț. Comandant de echipaj, conducător de autospeciale și paramedic, Gabriel împlinește în această toamnă 20 de ani de activitate la ISU Neamț. Două decenii după care spune că nu regretă alegerea făcută.
Gabriel Gavrilescu, omul care nu regretă că a ales să fie pompier
„Fii bun de câte ori se poate. Și întotdeauna se poate.” Cuvintele atribuite lui Dalai Lama sunt cele care deschid povestea lui Gabriel Gavrilescu și spun, în câteva cuvinte, multe despre felul în care acesta își privește viața și profesia.
Plt. adj. Gabriel Gavrilescu este pompier la Detașamentul Târgu-Neamț din anul 2006. Este comandant de echipaj, conducător de autospeciale și paramedic, iar activitatea sa nu se limitează la un singur tip de intervenție.
Participă la misiuni de stingere a incendiilor, intervenții în urma inundațiilor, acordarea asistenței medicale și activități de prevenire. Orice sarcină primită este tratată cu aceeași responsabilitate.
Știa încă din 2003 că vrea să devină pompier
Gabriel Gavrilescu a crescut într-o familie în care respectul, bunul-simț și bunele maniere au fost valori importante. În anul 2003 și-a dat seama că meseria pe care și-o dorește este cea de pompier.
După terminarea liceului a încercat să urmeze cursurile Facultății de Pompieri, însă nu a reușit.
Drumul către uniformă nu s-a oprit însă aici.
La sfârșitul anului 2003 a fost înrolat ca militar la Detașamentul de Pompieri Târgu-Neamț, pentru o perioadă de un an. A fost primul său contact direct cu lumea pompierilor și cu meseria pe care și-o dorea.
Din septembrie 2006 activează în cadrul ISU Neamț, la Detașamentul de Pompieri Târgu-Neamț.
20 de ani de intervenții, încercări și oameni
Aproape fără să-și dea seama când a trecut timpul, Gabriel Gavrilescu a ajuns la 20 de ani de activitate.
Au fost două decenii cu intervenții, încercări, momente dificile și satisfacții. Au fost oameni care au venit și au plecat din viața sa și experiențe care au contribuit la formarea omului și pompierului de astăzi.
Acești ani i-au adus o familie numeroasă, dar și ceea ce poate fi numit o a doua familie: colegii alături de care pleacă la intervenții.
„Nu este o meserie ușoară. Ba din contră. Te solicită din plin și te pune la încercare în cele mai neașteptate moduri. Dar satisfacția că poți fi de folos oamenilor în cele mai grele momente ale vieții lor acoperă în întregime zgomotul adrenalinei din sânge atunci când auzi alarma.”
„Pentru noi, fiecare intervenție înseamnă oameni care au nevoie de ajutor”
După atât de mulți ani petrecuți în intervenții, ar fi firesc să existe o clasificare a misiunilor: cele simple și cele dificile. Pentru Gabriel, lucrurile nu funcționează astfel.
„Intervenții grele? Ooo, dar nu se pune problema așa… Noi nu cântărim dificultatea solicitărilor pe care le primim. Pentru noi, fiecare intervenție înseamnă oameni care au nevoie de ajutor.”
Dincolo de incendii, accidente sau alte situații de urgență, există însă ceva ce rămâne cu salvatorii și după terminarea misiunii.
„Ceea ce apasă cel mai greu este suferința din ochii oamenilor pe care îi întâmpinăm. Pentru că, da… ne pasă.”
Prima intervenție nu a uitat-o: incendiu, iar victima era un copil
În 20 de ani sunt prea multe intervenții pentru ca toate să poată fi păstrate în memorie. Există însă unele pe care timpul nu le șterge.
Pentru Gabriel Gavrilescu, una dintre acestea este chiar prima sa intervenție.
A fost un incendiu.
La finalul misiunii exista o persoană decedată. Era un copil.
O experiență pe care pompierul nu a uitat-o și care arată una dintre fețele mai puțin văzute ale acestei profesii. Salvatorii pleacă spre fiecare misiune pentru a ajuta, dar nu toate intervențiile pot avea finalul pe care și-l doresc.
„Oameni faini. Caractere puternice. O echipă bună”
Când vorbește despre colectivul în care lucrează, primul cuvânt care îi vine în minte este simplu: „Brav!”
Urmează alte câteva cuvinte la fel de directe: oameni faini, caractere puternice, o echipă bună.
Într-o profesie în care fiecare membru al echipajului trebuie să știe că se poate baza pe cel de lângă el, aceste lucruri capătă o semnificație aparte.
Gabriel continuă să se pregătească alături de colegii săi. Situațiile de urgență se schimbă, tehnica evoluează, iar intervențiile devin tot mai complexe. Pregătirea permanentă este parte din meserie.
După 20 de ani, mesajul său rămâne unul simplu
După două decenii în care a văzut oameni în momente dintre cele mai dificile, Gabriel Gavrilescu vorbește despre viață fără formule complicate.
„Viața este frumoasă. Și merge înainte, indiferent de probleme. Așa că trăiți-o din plin. Bucurați-vă de oameni, de familie, de momentele simple și de fiecare zi în care aveți posibilitatea să faceți bine. Pentru că, până la urmă: fii bun de câte ori se poate… și întotdeauna se poate.”
„Am onoarea să vă salut!” – așa își încheie Gabriel Gavrilescu povestea.
Douăzeci de ani în uniformă nu pot fi rezumați doar prin numărul intervențiilor. Înseamnă alarme la care ai răspuns, oameni pe care ai încercat să-i ajuți, colegi în care ai învățat să ai încredere și momente pe care le iei cu tine acasă.
Iar după 20 de ani, Gabriel Gavrilescu nu regretă că a ales această meserie.
