De Ziua Poliției ne gândim inevitabil la oameni.
Ne gândim la cei care, indiferent de zi, de oră, de sărbătoare, își îmbracă în grabă uniforma și fug … fug pentru a aduce liniștea, acolo unde este mai mare nevoie de ea.
Ne gândim la toate mămicile, copii, bunicii, pe care un polițist i-a salvat dintr-o situație grea, cărora le-a redat încrederea și, nu de puține ori, speranța.
Ne gândim la colegii, care au învățat să facă puzzle din probe, ai căror ochi au căpătat un defect, vederea în detaliu, și care restabilesc cursul firesc al lucrurilor, dovedind că binele învinge răul.
Ne gândim la chipurile pline de bucurie ale părinților, în brațele cărora, un polițist, a redat un pui de om.
Ne gândim și la durerea pe care cu atât de multă dârzenie, o plimbă un polițist de-a lungul zilei… atunci când anunță un părinte, un frate, o soție că cel drag nu mai este.
Ne gândim la încălțămintea ce devine incomodă și la picioarele cu bătături, după o misiune care se prelungește, câteodată nebănuit de mult.
Ne gândim și la colegii, care ne sunt sprijin, cei a căror muncă ne conduce pașii spre misiuni reușite.
Ne gândim la durerea pe care o resimțim atunci când unul dintre colegi ne părăsește… și cum de multe ori ne ascundem lacrimile, pentru a părea dârji în fața celorlalți, atunci când sufletul ne plânge. Vă purtăm în inimă în permanență și nu v-am uitat!
Ne gândim și la cei ce au ales să greșească și ne-au lăsat tuturor o misiune grea … aceea de a dovedi tuturor că Poliția nu este ca ei.
Ne gândim la cei dragi nouă… la familiile noastre… la cei cărora le dăruim, de multe ori, mai puțin decât ar merita. Vă mulțumim pentru că ne sunteți sprijin!
Ne gândim și la cei ce pășesc în urma noastră, la cei în inima cărora abia a înmugurit dorința de a deveni polițist. Suntem datori să le lăsăm o moștenire și un ideal!
La mulți ani, dragi colegi! Voi sunteți Poliția Română!
