„Cerșind eternitate” – între poezie și destin: Mihai Coșerariu își lansează cel de-al 11-lea volum la Bicaz
O carte născută din trăire, nu din grabă. Un om care scrie așa cum trăiește – fără mască.
Într-o lume în care totul se consumă rapid, iar emoțiile par din ce în ce mai scurte, există oameni care aleg să scrie împotriva timpului. Nu ca să-l învingă, ci ca să-l înțeleagă. Mihai Coșerariu este unul dintre acești oameni. Iar cel mai nou volum al său, „Cerșind eternitate”, nu este doar o carte de poezie, ci o mărturie despre căutare, despre iubire și despre nevoia profund umană de sens.
Duminică, 5 aprilie, în cursul după-amiezii, la „Hanul cu Povești” din Bicaz, publicul este invitat să participe la prima prezentare a volumului, în cadrul întâlnirii cenaclului „Ecoul Munților” – un spațiu cultural care, de ani de zile, respiră literatură și autenticitate. Intrarea este liberă, iar atmosfera se anunță una caldă, aproape intimă, așa cum sunt și versurile autorului.
Un om înainte de toate
Mihai Coșerariu nu este doar poet. Este, înainte de toate, un om care a trăit viața în toate nuanțele ei. Născut în județul Neamț, într-un spațiu unde muntele și liniștea se împletesc firesc, autorul și-a construit parcursul între rigoarea unei profesii și sensibilitatea unei vocații.
Fost polițist, trecut în rezervă, Coșerariu nu a abandonat niciodată partea sa creativă. Din contră, a cultivat-o cu răbdare, construind în timp o operă literară consistentă. „Cerșind eternitate” este al 11-lea volum semnat de el – un detaliu care spune multe despre perseverență, dar mai ales despre nevoia constantă de exprimare.
Implicarea sa în viața culturală a zonei nu este deloc întâmplătoare. Este membru al Societății Scriitorilor din județul Neamț și co-fondator al cenaclului „Ecoul Munților”, alături de prof. dr. Daniel Dieaconu. A inițiat și susținut proiecte dedicate copiilor și tinerilor, a organizat festivaluri și a creat punți între generații prin cultură.
Pe scurt, nu este genul de autor care scrie din turnul de fildeș. Scrie din mijlocul oamenilor.
„Cerșind eternitate” – un titlu care spune totul
Titlul volumului nu este ales întâmplător. „Cerșind eternitate” este, de fapt, titlul unei poezii care a depășit granițele paginii și a devenit cântec. Dar, dincolo de acest detaliu, el ascunde o întreagă filozofie.
A „cerși” înseamnă, în mod obișnuit, a cere cu smerenie, uneori chiar cu disperare. A „căuta eternitatea” înseamnă a refuza superficialul, a nu te mulțumi cu puțin, a vrea mai mult decât clipa.
Împreună, cele două cuvinte creează o tensiune puternică: omul, limitat, fragil, trecător, care îndrăznește să caute ceva infinit.
Aceasta este, de fapt, esența volumului.
Într-unul dintre textele de prezentare, ideea este formulată simplu și direct: iubirea este singura care poate scoate omul din marasmul patimilor mărunte și îi poate oferi șansa unei forme de „mântuire”. Nu într-un sens rigid, ci într-unul profund uman. Iubirea ca forță care unește, dar și care poate răni. Care construiește, dar și care dezbină.
Poezia lui Coșerariu nu este complicată inutil. Nu se ascunde în metafore greu de descifrat. Este directă, uneori aproape confesivă, dar tocmai de aceea ajunge mai ușor la cititor.
Poezia ca joc și ca luptă
Un alt aspect important al volumului este dualitatea dintre joc și introspecție. Autorul nu se teme să experimenteze, să alterneze registrele, să treacă de la lirism la reflecție.
„Jucăriile mele sunt gândurile pe care le rostogolesc în minte” – această idee rezumă foarte bine modul în care Coșerariu privește scrisul. Nu ca pe o obligație, ci ca pe o formă de explorare.
Dar acest „joc” nu este superficial. Din contră, în spatele lui stă o tensiune constantă, o neliniște care împinge poetul să caute răspunsuri. Cine suntem? Ce înseamnă să iubești? Ce rămâne după noi?
În poezia „A fi om”, prezentă în volum, răspunsul este simplu și tăios: a iubi nu înseamnă neapărat să fii bun, dar fără iubire nu poți fi cu adevărat om.
Este genul de afirmație care nu are nevoie de explicații. Te lovește direct.
O carte construită în jurul oamenilor
„Cerșind eternitate” nu este doar rezultatul unui efort individual. Este, într-un fel, o carte a comunității.
Copertele sunt realizate de artistul Ovidiu Stanciu, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – un nume important în zona caricaturii și artei grafice. Imaginea clepsidrei în care timpul pare să curgă sub forma unei inimi nu este doar un element vizual, ci o extensie a mesajului cărții.
Cuvântul înainte este semnat de poetul Costel Stancu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara – o validare importantă pentru orice autor.
De asemenea, autorul nu uită să menționeze sprijinul primit din partea Editurii „Cetatea Doamnei” din Piatra-Neamț și al tipografiei din Bacău, dar și contribuția prietenilor și colaboratorilor apropiați.
Un loc aparte îl ocupă și recunoștința față de oamenii care au fost alături de el în acest parcurs – dovadă că, dincolo de poezie, vorbim despre relații reale, despre prietenie și despre solidaritate.
Lansarea – mai mult decât un eveniment
Evenimentul de duminică nu este gândit ca o simplă lansare de carte. Este, mai degrabă, o întâlnire între oameni care cred în cuvânt.
„Hanul cu Povești” din Bicaz nu este ales întâmplător. Spațiul are deja o încărcătură simbolică pentru comunitatea culturală locală, iar întâlnirile cenaclului „Ecoul Munților” au devenit, în timp, repere pentru iubitorii de literatură.
Prezența autorului, lectura unor fragmente, dialogul direct cu publicul – toate acestea transformă evenimentul într-o experiență, nu doar într-o prezentare formală.
Iar faptul că intrarea este liberă spune, încă o dată, ceva despre filosofia din spatele acestui demers: cultura trebuie să fie accesibilă.
Între efemer și dorința de a rămâne
În final, „Cerșind eternitate” nu este doar despre poezie. Este despre fiecare dintre noi.
Despre dorința de a lăsa ceva în urmă. Despre frica de a fi uitat. Despre nevoia de a iubi și de a fi iubit.
Mihai Coșerariu nu oferă rețete și nu pretinde că are răspunsuri definitive. Dar pune întrebările potrivite. Iar uneori, asta este mai important.
Într-o epocă în care totul se consumă rapid, astfel de cărți au rolul de a încetini ritmul. De a te face să te oprești. Să citești. Să simți.
Și poate, pentru câteva clipe, să înțelegi ce înseamnă să „cerșești eternitatea”.
