Ostropelul este una dintre cele mai vechi mâncăruri românești, cu rețete care se regăsesc în cărțile de bucate din secolul XIX. De la gospodinele de mahala până la bucătarii curților boierești, ostropelul era o constantă a meselor calde – o mâncare simplă, dar cu un echilibru rafinat între carne, usturoi și sos.


Rețeta originală (din cartea veche)

„300–400 g carne, 1 ceapă mijlocie, 3 căței de usturoi, 1/4 l supă de roșii, 1 linguriță cu vârf făină (20 g), 10 fire ceapă sau usturoi verde, sare, 4–5 linguri untdelemn.

Ceapa tocată mărunt se călește 2 minute în untdelemn. Se pune carnea tăiată bucățele, se amestecă și se ține până se coagulează la suprafață, adăugând câte puțină apă ca să se înăbușe. Când este fiartă, se pune usturoiul tocat, făina presărată și se toarnă bulionul sau supa. Se amestecă bine, se potrivește de sare și se fierbe 15–20 de minute la foc potrivit, până se formează un sos legat.

Dacă se mută la cuptor, se pun și frunze de țelină sau pătrunjel tocat. Carnea se servește cu mămăliguță caldă.”


Adaptarea modernă

Ingrediente:
400 g carne (de pui, porc, vițel sau miel, după preferință)
– 1 ceapă medie
– 3–4 căței de usturoi
– 200 ml suc de roșii sau bulion
– 1 linguriță făină
– 4 linguri ulei
– sare
– piper
– pătrunjel verde

Mod de preparare:

  1. Tăiați carnea în bucăți potrivite. Încingeți uleiul într-o cratiță și căliți ceapa tocată 2–3 minute.

  2. Adăugați carnea și amestecați până se albește ușor pe toate părțile.

  3. Turnați puțină apă și lăsați să fiarbă înăbușit 20 de minute, până devine fragedă.

  4. Adăugați făina, usturoiul zdrobit și bulionul. Amestecați bine și fierbeți la foc mic încă 10–15 minute, până sosul se leagă.

  5. Potriviți de sare și piper, adăugați pătrunjel tocat și, opțional, frunze de țelină pentru aromă.

Se servește fierbinte, cu mămăligă aburindă sau cu o felie de pâine de casă.


Această rețetă e dovada clară că bucătăria românească știe să transforme simplitatea în artă. Ulei, ceapă, usturoi, bulion – atât trebuie pentru o mâncare care hrănește trupul și sufletul deopotrivă.
Pe vremea copilăriei mele, ostropelul de pui era felul de duminică: mirosea în toată casa și aducea familia la masă fără să mai trebuiască invitații.

Azi, gustul lui rămâne același – doar lingura de lemn e ceva mai nouă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.