Piatra-Neamț într-un ghid turistic de altădată: orașul care visa pârtii pe Cernegura, o bază nautică și cartiere noi

„Orașul străjuit de silueta solitară a Pietricicăi se întipărește cu forța locurilor ce-ți impun hotărârea de a reveni.” Așa începea, într-un vechi ghid turistic, prezentarea municipiului Piatra-Neamț. Citite după mai bine de jumătate de secol, paginile nu mai sunt doar o invitație pentru turist. Sunt o fotografie în cuvinte a unui oraș care se transforma rapid și care își imagina un viitor cu hoteluri, cartiere noi, baze de agrement, pârtii de schi, teleschiuri și chiar un telescaun pe Cernegura.

Ghidul ne poartă printr-un Piatra-Neamț în care găsim locuri pe care le recunoaștem imediat, dar și denumiri, întreprinderi, restaurante și proiecte care astăzi aparțin unei alte epoci.

Piatra-Neamț, orașul dintre Pietricica, Cozla și Cernegura

Descrierea geografică făcută orașului este surprinzător de familiară. Piatra-Neamț este prezentat la o altitudine de 311 metri, la limita nordică a depresiunii Cracău–Bistrița, înconjurat de înălțimile subcarpatice.

Autorii vorbesc despre orașul așezat pe terasele din stânga Bistriței, străbătut de Cuejdi și Borzoghean, dar extins și „Peste Vale”, până spre poalele împădurite ale Cernegurei.

Cozla, Cârlomanul și Cernegura mărginesc orașul, în timp ce spre răsărit rămâne Pietricica, descrisă drept „acea bizară aglomerare calcaroasă” care pare a fi fost așezată pe firul văii pentru a-i spori frumusețea.

Este imaginea unui Piatra-Neamț pe care, în mare parte, îl putem recunoaște și astăzi.

De la „Piatra lui Crăciun” la orașul lui Ștefan cel Mare

Ghidul încearcă apoi să recompună istoria foarte veche a locului. Sunt amintite descoperirile de pe Cozla și Bâtca Doamnei, iar autorii fac referire la civilizația geto-dacică și la ipoteza identificării cetății de pe Bâtca Doamnei cu Petrodava menționată de Ptolemeu.

Sunt pomenite, de asemenea, descoperirile arheologice de la Brășăuți–Dumbrava Roșie și Bâtca Doamnei, considerate de autorii ghidului mărturii ale continuității locuirii în această zonă.

La sfârșitul secolului al XIV-lea și apoi în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, pe malurile Bistriței se dezvoltă un important centru economic și administrativ, consemnat în documentele vremii sub numele de „Piatra lui Crăciun”.

Poziția pe Valea Bistriței și intersectarea unor drumuri spre sudul, centrul și nordul Moldovei ar fi contribuit la dezvoltarea târgului.

Ghidul ajunge apoi la Ștefan cel Mare, căruia îi leagă dezvoltarea Curții Domnești și ridicarea monumentelor care au devenit simboluri ale orașului.

Curtea Domnească, Biserica „Sf. Ioan” și Turnul lui Ștefan

În centrul orașului, autorii acordă un spațiu amplu complexului monumental ridicat în epoca lui Ștefan cel Mare.

Sunt prezentate vestigiile Curții Domnești, descoperite și consolidate în urma cercetărilor arheologice din anii 1954–1955. Arcada, bolțile, cahlele, cărămizile smălțuite, fragmentele de vase și obiectele metalice sunt descrise drept indicii ale importanței pe care această curte ar fi avut-o în epocă.

Biserica „Sf. Ioan” este prezentată ca fiind păstrată aproape în forma inițială. Ghidul datează monumentul în anii 1497–1498 și insistă asupra arhitecturii și ornamentației sale.

Alături se află turnul-clopotniță. Potrivit textului, pisania îi atribuie construcția lui Ștefan cel Mare și o datează în anul 1499.

Ghidul îi atribuie o înălțime de 19 metri și descrie transformarea corpului construcției dintr-un plan pătrat într-unul octogonal.

Împreună, biserica și turnul sunt prezentate drept unul dintre marile documente arhitecturale ale vechiului târg.

Hotelul Ceahlău: 13 niveluri, 164 de camere și 264 de locuri

Dar ghidul nu rămâne în trecut. Piatra-Neamț pe care îl prezintă este și orașul modern al perioadei în care a fost publicată cartea.

În centrul acestuia domina Hotelul „Ceahlău”, descris ca având 13 niveluri.

Potrivit ghidului, hotelul avea două baruri, restaurante, braserie, cofetărie, agenție de turism și terasă de vară.

Cele 164 de camere ofereau o capacitate totală de 264 de locuri.

De pe terasa hotelului, turistului îi era promisă o panoramă amplă asupra orașului, de la Bistrița până dincolo de Bâtca Doamnei, Pietricica fiind cea care „închidea” orizontul spre răsărit.

Panoramic, Unic, Romarta și un alt centru al orașului

Pe măsură ce înaintează prin oraș, ghidul reconstruiește o lume urbană pe care pietrenii mai în vârstă și-o pot aminti.

Este menționat cinematograful „Panoramic”, cu o sală de 500 de locuri.

Apar supermagazinul „Unic” și magazinul „Romarta”, iar Piața Mihail Kogălniceanu este descrisă prin clădirea administrației municipale, cinematograful „Pietricica” și complexul comercial „Modern”.

În aceeași zonă, ghidul consemnează și Casa Paharnicului, prezentată ca o mărturie arhitecturală a vechiului centru comercial al orașului.

Hotelul Cozla, Colibele Haiducilor și Cercul Gospodinelor

O altă parte savuroasă a descrierii este cea dedicată muntelui Cozla.

Ghidul vorbește despre parcul amenajat pe versantul sudic și despre parcul zoologic aflat la poalele muntelui.

Mai sus, într-o poiană umbrită de castani bătrâni, turistul întâlnea „Colibele haiducilor”, căsuțe din lemn în care, potrivit descrierii de atunci, ospătarii îmbrăcați în costume haiducești serveau preparate ale bucătăriei moldovenești.

Dacă locul era prea aglomerat, ghidul îi îndruma pe turiști mai sus, spre terasa de pe munte și restaurantul „Cercul gospodinelor”.

În apropierea intersecției dintre bulevardul Republicii și strada Calistrat Hogaș este menționat și Hotelul „Cozla”, cu aproximativ 60 de locuri.

Orașul fabricilor

Piatra-Neamț din ghid este însă și un oraș puternic industrializat.

În Mărăței sunt enumerate Fabrica de tricotaje „8 Martie”, Fabrica de pâine, o fabrică de cherestea și marea fabrică de celuloză și hârtie „Reconstrucția”.

Lângă gară apare întreprinderea metalurgică „Ceahlău”, despre care ghidul spune că producea mașini, utilaje, confecții metalice și, în special, instalații pentru irigații.

În Precista și Sărata sunt amintite Fabrica de cartoane și mucava „Comuna din Paris”, Întreprinderea de transporturi auto și Întreprinderea de mecanizare și transporturi forestiere.

La ieșirea spre Bacău, textul părăsește Piatra-Neamț pentru a descrie peisajul industrial al zonei, cu Uzina de fibre și fire sintetice de la Săvinești și Combinatul de îngrășăminte chimice de la Roznov.

Este imaginea unei epoci în care fabricile erau prezentate în ghidurile turistice aproape la fel de firesc precum muzeele și monumentele istorice.

Mărăței, Dărmănești, Vânători și „Peste Vale”

Ghidul surprinde și extinderea orașului spre cartierele pe care le cunoaștem astăzi.

Mărățeiul este descris drept un cartier în plină dezvoltare, iar spre nord-est apare cartierul Ciritei, legat spre est de platforma de la Zorile Noi.

Dărmăneștiul era considerat una dintre marile zone de dezvoltare urbană.

Aici apare una dintre cele mai interesante previziuni ale cărții: până în anul 1975 urma să fie construit un cartier cu aproximativ 3.000 de apartamente și 10.000 de locuitori.

Autorii vedeau deja conturându-se un cartier modern, în care urmau să fie puse în valoare și monumentele istorice existente.

În Vânători este amintită biserica de lemn din secolul al XVIII-lea, ridicată, potrivit ghidului, pe locul unui lăcaș mai vechi.

Iar spre sud, vechile cartiere „Peste Vale” urmau linia sinuoasă de la poalele Cernegurei.

Casa Neculai Albu, Casa Hauschild și urmele orașului vechi

Pe strada Ștefan cel Mare, ghidul atrage atenția asupra unor clădiri ale vechiului oraș.

Casa Neculai Albu, cunoscută și drept Casa Semaca, este prezentată ca o construcție de la jumătatea secolului al XIX-lea, în care tradiția vechilor case din lemn se întâlnea cu tendințele urbanistice ale epocii.

Este amintită și Casa Hauschild, construită în 1840 și cunoscută și sub numele de „Hanul de la Valea Viei”.

În aceeași parte a orașului, ghidul trimite cititorul spre Biblioteca municipală, Biblioteca documentară „G. T. Kirileanu” și vechea sinagogă de lemn.

Un oraș al muzeelor și culturii

Pagini întregi sunt dedicate instituțiilor culturale.

Muzeul județean de istorie este prezentat drept una dintre cele mai vechi instituții de acest gen din Moldova, constituit în 1934 prin eforturile arheologului Constantin Mătase.

Autorii spun că fondul muzeului crescuse de la aproximativ 1.700 de piese înainte de 1944 la peste 16.000 de obiecte.

O atenție specială este acordată ceramicii pictate neolitice și culturii Cucuteni. Sunt amintite vasele policrome de la Frumușica și Izvoare, precum și celebra „Horă de la Frumușica”.

Ghidul vorbește și despre colecția de artă, cu lucrări ale pictorilor români și expoziții dedicate lui Lascăr Vorel și Aurel Băeșu.

În viața culturală a orașului sunt evocați Gheorghe Asachi, Calistrat Hogaș, I.L. Caragiale, Lascăr Vorel, Victor Brauner și Aurel Băeșu.

Este amintit și teatrul „Roxy”, deschis în 1871 de Petrache Liciu-Caia, bunicul actorului Petre Liciu, precum și gimnaziul înființat în 1869, unde printre profesori s-au numărat, potrivit ghidului, Calistrat Hogaș, I. Negre și M. Stamatin.

Planul spectaculos pentru Bâtca Doamnei și Cernegura

Poate cea mai surprinzătoare parte pentru cititorul de astăzi apare atunci când ghidul ajunge în zona Bâtca Doamnei–Cernegura.

În apropierea hidrocentralei Piatra-Neamț era descris un vast complex de sport și odihnă, cu bazine de înot, terenuri și restaurante.

Dar planurile mergeau mult mai departe.

Pe lacul de acumulare de la Bâtca Doamnei era în plină desfășurare, potrivit cărții, amenajarea unei baze nautice cu ambarcațiuni de agrement, cabane, terenuri de tenis și minigolf.

Iar de aici urma să pornească un proiect care, citit astăzi, atrage imediat atenția:

„un telescaun va urca pe Cernegura până la Poiana lui Ilie”.

Și nu era singurul plan.

În programul de dezvoltare turistică prezentat de ghid erau prevăzute pârtii de schi și bob pe Cernegura și două teleschiuri, cu intenția declarată de a asigura o activitate turistică intensă și pe timpul iernii.

După mai bine de jumătate de secol, aceste rânduri sunt probabil unele dintre cele mai interesante din întreg capitolul. Ele arată nu doar cum era Piatra-Neamț, ci și cum își imaginau autoritățile și autorii ghidului că ar putea deveni orașul.

Un oraș cu aproximativ 65.000 de locuitori

Ghidul surprinde și ritmul spectaculos de creștere urbană din perioada postbelică.

Potrivit textului, populația orașului crescuse de la 26.000 de locuitori în 1948 la aproximativ 65.000, cifră în care erau incluse și comunele subordonate administrativ.

Creșterea era pusă în legătură cu dezvoltarea industrială de la Săvinești și Roznov, dar și cu apariția noilor cartiere și a clădirilor social-culturale, sportive și turistice.

Străzi cu alte nume și o hartă a unei alte epoci

Chiar și denumirile străzilor transformă lectura într-o călătorie în timp.

În pagini apar strada V.I. Lenin, strada Karl Marx, bulevardul Republicii și alte repere specifice perioadei comuniste.

Lista obiectivelor turistice și administrative de pe harta orașului includea Consiliul popular județean, Consiliul popular municipal, Muzeul județean de istorie, Muzeul de științe naturale, Biserica „Sf. Ion” și turnul-clopotniță, Casa memorială „Calistrat Hogaș”, Teatrul Tineretului, Casa de cultură a sindicatelor, Liceul „Petru Rareș”, Biblioteca municipală, cinematograful „Panoramic”, hotelurile Ceahlău și Cozla, restaurante și agenția de turism.

Este, practic, o hartă a memoriei urbane.

O frază de final care, după decenii, sună aproape profetic

Finalul capitolului este poate cea mai frumoasă parte a întregii descrieri.

Autorii știau că orașul se schimba atât de repede încât ghidul risca să rămână în urmă chiar din momentul tipăririi.

Ei vorbeau despre un nou hotel, moteluri, campinguri și viitoare unități comerciale aflate deja pe planșetele proiectanților sau în construcție.

Și îi avertizau, într-un fel, pe cititorii viitorului că realitatea avea să depășească paginile cărții.

„Este foarte posibil ca cititorul acestor rânduri să poată cuprinde un peisaj mai amplu și mai dens, cu noi obiective ce nu apar în succinta noastră descriere.”

După mai bine de jumătate de secol, exact asta s-a întâmplat.

Piatra-Neamț s-a schimbat. Unele dintre locurile descrise în ghid au dispărut, altele și-au schimbat numele sau rostul, iar câteva dintre marile proiecte au rămas doar pe hârtie. Monumentele vechi, munții, Bistrița, Pietricica, Cozla și Cernegura au rămas însă reperele în jurul cărora orașul continuă să-și spună povestea.

Iar vechiul ghid ne oferă astăzi ceva ce autorii săi probabil nu și-au imaginat: posibilitatea de a privi Piatra-Neamț de atunci cu ochii oamenilor de acum.

Notă: Informațiile istorice și descrierile de epocă folosite în realizarea acestui articol au ca sursă volumul „Județul Neamț – ghid turistic”, semnat de N. Acrișmăriței, D. Bîrlădeanu, G. Bunghez și M. Drăgotescu, apărut la București în anul 1971. Datele și denumirile au fost prezentate în contextul perioadei în care a fost publicat ghidul.