Cuvântul „picnic” are o poveste lingvistică și culturală surprinzătoare, care ne poartă înapoi în Franța secolului al XVII-lea. Provenit din expresia „pique-nique”, termenul era folosit pentru a desemna obiceiul de a gusta diverse preparate simple, într-un mod lejer și convivial.
Etimologic, „pique” vine de la verbul „piquer” – „a ciupi” sau „a ciuguli”, iar „nique” era un cuvânt arhaic ce desemna „un lucru mărunt” sau „un fleac”. Așadar, „pique-nique” însemna, la origine, „a ciuguli lucruri mici”, în compania altora, fără formalități.
De la gustări spontane la ritual burghez
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, pe măsură ce stilul de viață urban începea să se contureze tot mai clar în Europa, obiceiul picnicului s-a transformat într-un simbol al relaxării claselor educate.
Inițial, el era asociat cu burghezia în ascensiune și cu clasa de mijloc, care începea să aibă acces la timp liber, educație și mobilitate. Odată cu dezvoltarea parcurilor publice și a spațiilor verzi amenajate în jurul orașelor, picnicul a devenit o formă elegantă de socializare, desfășurată în aer liber, dar cu o notă de rafinament: mâncare adusă în coșuri, fețe de masă brodate, pălării elegante și chiar muzică discretă.
O evadare din oraș, un gest de libertate
Pe măsură ce orașele deveneau mai aglomerate și mai industrializate, oamenii din clasa mijlocie simțeau nevoia unei evadări simbolice din spațiul urban. Picnicul răspundea perfect acestei nevoi: natură, aer curat, companie agreabilă și mâncare simplă, dar gustoasă.
Acest obicei a fost imortalizat și în pictură, literatură și mai târziu în cinematografie – de la impresioniștii francezi până la filmele de epocă din secolul XX, unde scena picnicurilor în lumina soarelui devine un simbol al echilibrului între natură și civilizație.
De la rafinament la cotidian
În prezent, picnicurile au devenit accesibile oricui, iar ideea de a lua masa pe o pătură, într-un parc sau pe malul unui lac, nu mai este doar apanajul claselor educate. Totuși, spiritul originar a rămas: plăcerea de a împărți o masă simplă cu ceilalți, într-un mediu relaxant.
Chiar dacă unele elemente s-au schimbat – pătura clasică a fost înlocuită cu izopren, termosul cu cutii frigorifice portabile, iar coșul de răchită cu rucsacuri multifuncționale – ideea rămâne aceeași: picnicul este un moment de răgaz, convivialitate și reconectare cu natura.
Știai că…?
-
În 1801, aristocrații francezi exilați în Anglia după Revoluția Franceză au fondat „Pic-Nic Society” – un club privat care organiza evenimente sociale în care mâncarea era adusă de acasă, de către fiecare invitat.
-
Ziua Internațională a Picnicului este celebrată pe 18 iunie în multe țări din lume.
-
Celebrul tablou „Déjeuner sur l’herbe” de Édouard Manet (1863) a stârnit scandal tocmai pentru că înfățișa un picnic într-un context neconvențional pentru epocă.
