Pe 24 iunie, românii celebrează una dintre cele mai vechi și mai frumoase sărbători din calendarul popular: Sânzienele sau Drăgaica, o zi cu rădăcini adânci în spiritualitatea agrară și în cultul fertilității.
Potrivit tradiției, această zi este dedicată Drăgaicei, o divinitate blândă, protectoare a holdelor și a femeilor măritate. Se spune că, dacă este cinstită cum se cuvine, Drăgaica aduce ploaie la vreme, spice bogate și liniște în familie. Dacă este însă uitată sau batjocorită, poate dezlănțui vijelii și distrugeri.
În satele românești, această sărbătoare este un adevărat spectacol de culoare, parfum și simboluri. Fetele tinere culeg flori galbene de sânziene și împletesc coronițe pe care le aruncă peste case – dacă se agață, e semn de noroc, dragoste sau măritiș grabnic. Băieții își aleg Drăgaica – o fată frumoasă, îmbrăcată în alb, purtată în dans prin sat, într-un ritual ce aduce fertilitate și belșug.
Tot acum, în unele zone, se aprind focuri pe dealuri, iar oamenii sar peste flăcări pentru purificare și noroc.
În noaptea de Sânziene se spune că se deschid cerurile, iar cei curați la suflet pot auzi șoapte divine sau pot visa ursitul. Este o noapte magică, în care natura întreagă pare să respire taina unei lumi uitate.
Sânzienele nu sunt doar o sărbătoare, ci o punte între om și natură, între credință și miracol.
