Pe 14 octombrie, creștinii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, una dintre cele mai iubite și respectate sfinte din spiritualitatea românească. Considerată ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Parascheva reunește, an de an, sute de mii de credincioși în pelerinajul de la Iași, într-un gest de credință care trece dincolo de timp, generații și granițe.
Viața unei sfinte născute din credință
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivata, situat pe țărmul Mării Marmara, în Tracia. Numele ei, „Parascheva”, înseamnă în limba greacă „vineri”, ziua dedicată în creștinism suferințelor Mântuitorului. Încă din copilărie, Parascheva s-a remarcat printr-o credință profundă și o viață dedicată rugăciunii și faptelor bune.
Potrivit tradiției, într-o zi, pe când avea doar zece ani, a auzit în biserică îndemnul evanghelic: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”. Aceste cuvinte au marcat începutul drumului ei duhovnicesc. Tânără fiind, Parascheva a părăsit casa părintească pentru a se dedica vieții monahale, trăind ani buni în pustnicie la țărmul Mării Negre, apoi în pământul sfânt al Palestinei.
După o viață de nevoință, smerenie și rugăciune, Sfânta s-a întors la locurile natale, unde și-a încheiat viața pământească în taină. Trupul ei, descoperit după ani, a rămas neputrezit, răspândind o mireasmă plăcută — semn al sfințeniei recunoscute de popor și Biserică.
Călătoria moaștelor și legătura cu Moldova
Moaștele Sfintei Parascheva au avut un parcurs istoric impresionant, traversând secole și teritorii. De la Epivata, ele au fost mutate la Târnovo (Bulgaria), apoi la Belgrad și Constantinopol. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a adus sfintele moaște la Iași, în noua biserică a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ca semn de recunoștință și evlavie.
De atunci, Iașul a devenit unul dintre cele mai importante centre spirituale ale lumii ortodoxe. În fiecare an, în jurul zilei de 14 octombrie, Catedrala Mitropolitană din Iași se transformă într-un loc de pelerinaj uriaș, unde credincioșii vin din toată țara și din diaspora pentru a se ruga și a cere ajutorul Sfintei.
Moaștele Sfintei Parascheva sunt considerate izvor de tămăduire și speranță, iar numeroase mărturii vorbesc despre minuni, vindecări și împliniri de rugăciuni. În timp, cultul Cuvioasei Parascheva a depășit granițele Moldovei, fiind cinstită în întreaga lume ortodoxă, de la Grecia și Serbia până în comunitățile românești din Europa și America.
Tradiții, credințe și semnificații populare
În tradiția românească, Sfânta Parascheva este cunoscută și sub numele de „Sfânta Vineri”, personaj prezent în mitologia populară ca simbol al cumpătării, milosteniei și ocrotirii femeilor și copiilor.
Ziua de 14 octombrie este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox, iar credincioșii țin post și rugăciune. În popor, se spune că cine muncește în această zi riscă să atragă necazuri, pentru că Sfânta își protejează ziua de odihnă și credință. De aceea, femeile nu torc, nu spală și nu cos, iar gospodarii nu încep lucrări grele.
Totodată, în unele regiuni, oamenii aprind lumânări pentru sufletele celor plecați și dau de pomană colaci sau bucate de post. Se spune că, dacă în ziua de Sfânta Parascheva plouă, toamna va fi lungă și blândă, iar dacă este frig și vânt, iarna va sosi devreme.
Pelerinajul de la Iași – credință care mișcă munții
Pelerinajul anual de la Iași, care are loc în jurul datei de 14 octombrie, este cel mai mare eveniment religios din România. Zeci și uneori sute de mii de oameni așteaptă ore sau chiar zile pentru a se închina la racla cu sfintele moaște.
Procesiunea se desfășoară într-o atmosferă de reculegere, dar și de bucurie. Credincioșii vin din toate colțurile țării, aduc flori, lumânări și rugăciuni. Mulți spun că nu vin doar pentru o minune, ci pentru o liniște sufletească pe care o găsesc doar acolo.
Pelerinajul de la Iași a devenit un simbol al unității spirituale a românilor, o mărturie a credinței vii, dar și o dovadă că tradițiile pot rămâne puternice chiar și într-o lume grăbită și tehnologizată.
Sfânta Parascheva în cultura românească
De-a lungul secolelor, imaginea Sfintei Parascheva a inspirat nu doar viața religioasă, ci și cultura și arta românească. Ea apare în pictura bisericească, în poezie, în povestirile populare și în simbolistica morală a satului românesc.
În mentalul colectiv, Sfânta Parascheva este chipul blândeții și al echilibrului, o prezență care unește sfera credinței cu cea a speranței cotidiene. Nu e întâmplător că, în multe biserici, ea este pomenită alături de Fecioara Maria și de sfintele mucenițe, ca model de smerenie și compasiune.
Semnificația contemporană a sărbătorii
Într-o epocă în care valorile par mereu negociabile, sărbătoarea Sfintei Parascheva aduce o ancoră de sens. Este o zi care amintește că identitatea spirituală a Moldovei nu se măsoară în monumente sau statistici, ci în puterea credinței și în solidaritatea oamenilor.
De aceea, această sărbătoare nu aparține doar credincioșilor, ci tuturor celor care văd în ea o lecție despre răbdare, empatie și continuitate.
Cei care nu pot ajunge la Iași aprind o lumânare acasă, rostesc o rugăciune și își aduc aminte că, dincolo de dogmă, credința este legătura nevăzută dintre om și speranță.
Cuvinte care rămân
„Sfânta Parascheva ne arată că smerenia nu înseamnă slăbiciune, ci forță interioară. Că tăcerea nu e absență, ci rugăciune. Și că binele nu se măsoară în vorbe, ci în inimile pe care le alinăm.”
Așa cum spunea un pelerin bătrân la poalele Mitropoliei:
„Vin aici de 30 de ani. Nu pentru că mi-e frică de necazuri, ci pentru că aici îmi aduc aminte cine sunt.”
