O tabără despre curaj, prietenie și desprinderea de ecrane. O nouă aventură pentru copii se pregătește la Pângărați

Timp de șapte zile, copiii vor descoperi natura, creativitatea și bucuria de a fi împreună, într-o tabără care își propune să le ofere mai mult decât o simplă vacanță de vară

Într-o lume în care telefoanele mobile, rețelele sociale și tehnologia ocupă tot mai mult din timpul copiilor, o inițiativă din județul Neamț își propune să îi readucă pe cei mici mai aproape de natură, de prietenie și de propriile lor emoții.

Între 24 și 30 august 2026, comuna Pângărați va găzdui o tabără de creație și dezvoltare pentru copii, organizată la Pensiunea „Casa Ardeleanului”, un proiect care îmbină aventura, educația și dezvoltarea personală într-un cadru sigur și atent pregătit.

În spatele acestei inițiative stă o idee simplă, dar puternică: copiii au nevoie de experiențe reale, de locuri în care să îndrăznească să încerce lucruri noi, să greșească, să lege prietenii și să descopere că pot mai mult decât cred.

„Copiii au nevoie de locuri sigure în care să crească”

Ideea taberei a apărut în urma numeroaselor întâlniri cu copii, părinți și profesori, dar și din experiențele acumulate în proiecte culturale și excursii educative.

Organizatorii spun că au observat cât de mult se poate schimba un copil atunci când iese din rutina zilnică și ajunge într-un mediu nou.

„Pentru mine, o tabără reușită nu se termină când copilul își strânge bagajul. Continuă în felul în care se întoarce acasă: puțin mai curajos, puțin mai independent și cu sentimentul că lumea este mai mare și mai frumoasă decât credea”, spune una dintre organizatoare.

Proiectul a prins contur și prin parteneriatul cu Marius Coșerariu, cunoscut pentru proiectele de creație muzicală și pentru energia adusă de inițiativa „Dăm Folk”.

Mai mult decât o vacanță

Deși programul include excursii, jocuri, foc de tabără, karaoke și seri tematice, organizatorii spun că fiecare activitate are și o componentă educativă.

Modelajul în lut îi învață pe copii răbdarea și acceptarea faptului că lucrurile nu ies perfect din prima.

Drumețiile și activitățile de orientare în natură dezvoltă atenția, disciplina și capacitatea de a lua decizii.

Jocurile de echipă îi învață să comunice, să coopereze, să piardă fără să se descurajeze și să câștige fără să îi umilească pe ceilalți.

„Nu vrem să transformăm tabăra într-o școală de vară mascată, dar nici într-o simplă vacanță fără direcție”, spun organizatorii.

O lecție de autonomie

Unul dintre cele mai importante obiective ale taberei este dezvoltarea autonomiei.

Pentru mulți copii, aceasta va fi prima experiență departe de părinți.

Organizatorii cred că independența se construiește din lucruri aparent simple: pregătirea unui rucsac, respectarea unui program, cererea de ajutor atunci când este nevoie sau capacitatea de a se integra într-un grup nou.

Pentru copiii mai timizi, tabăra poate deveni un spațiu sigur în care să își descopere curajul.

„Uneori, progresul este că își face singur bagajul pentru excursie, că spune «vreau și eu» sau că rămâne seara lângă grup. Aceste mici acte de curaj sunt uneori mai importante decât orice moment pe scenă”, mărturisesc organizatorii.

Șapte zile de aventură în inima județului Neamț

Programul taberei include:

• plimbare cu vaporașul pe Lacul Bicaz;
• excursie la Cheile Bicazului și Lacu Roșu;
• vizite la Cetatea Neamț și Rezervația de Zimbri „Dragoș Vodă”;
• plimbare cu telegondola la Piatra-Neamț, în funcție de condițiile meteo;
• ateliere de creație și modelaj în lut;
• activități de orientare și drumeție;
• cinema în aer liber;
• karaoke și discotecă tematică;
• White Party;
• foc de tabără și seri de povești.

Siguranța, o prioritate

Organizatorii dau asigurări că siguranța copiilor este una dintre principalele preocupări.

Participanții vor fi însoțiți permanent de adulți, vor exista persoane instruite pentru acordarea primului ajutor, iar fiecare deplasare va avea reguli clare și responsabili desemnați.

De asemenea, părinții vor fi informați periodic despre activitățile copiilor și vor primi fotografii și informații din timpul taberei.

O experiență care poate schimba un copil

Poate că cel mai frumos lucru pe care și-l propun organizatorii nu este un spectacol, o excursie sau o fotografie reușită.

Își doresc ca fiecare copil să plece acasă puțin mai curajos, mai încrezător și cu cel puțin un prieten nou.

„Dacă un copil pleacă mai curajos, mai încrezător și cu sentimentul că aparține unui grup bun, atunci misiunea este îndeplinită”, spun aceștia.

Pentru unii copii, această tabără va fi doar o vacanță de vară.

Pentru alții, ar putea fi locul în care vor descoperi, pentru prima dată, că pot mai mult decât își imaginau.

Interviu integral cu Carmen Elena Nastasă unul dintre  organizatorii taberei il puteți citi mai jos

1. Cum a luat naștere ideea acestei tabere și ce v-a determinat să o organizați?

Ideea acestei tabere a apărut din multe întâlniri cu copii, cu părinți, cu profesori și din experiențele în care am văzut cât de mult poate schimba un copil o ieșire din rutina lui obișnuită. Lucrând ani de zile în zona culturală, am înțeles că un copil nu descoperă cultura doar într-o sală de spectacol sau într-un muzeu. O descoperă și atunci când ajunge pentru prima dată într-un loc frumos, când pune mâna pe lut, când cântă alături de alți copii, când merge pe un traseu, când învață să se descurce într-un grup nou și prinde curaj să spună ce gândește.

În ultimul an, am organizat mai multe excursii și tabere educative cu elevi din alte județe, iar cele mai emoționante reacții au venit de la copiii care descopereau județul Neamț. Îi vedeam uimiți că locurile acestea există atât de aproape de noi. Și mi-am dat seama că dorința mea mai veche, aceea de a face cunoscută frumusețea județului Neamț, a rămas aceeași, doar forma s-a schimbat.

Ideea s-a așezat firesc și prin parteneriatul cu Marius Coșerariu, care vine cu experiența taberelor de creație muzicală și cu energia proiectului „Dăm Folk”. Muzica, scena, chitara, cântecul spus împreună cu alții pot deschide în copii drumuri foarte frumoase spre încredere.

De aici s-a născut tabăra: din lucrul cu copiii, din dragostea pentru județul Neamț și din credința că noua generație are nevoie de locuri sigure în care să crească, să greșească, să se bucure, să se desprindă puțin de telefon și să se întâlnească cu ceilalți.

Pentru mine, o tabără reușită nu se termină când copilul își strânge bagajul. Continuă în felul în care se întoarce acasă: puțin mai curajos, puțin mai independent și cu sentimentul că lumea este mai mare, mai frumoasă și mai primitoare decât credea.

2. Prin ce se diferențiază această tabără de alte tabere pentru copii organizate în județul Neamț sau în țară?

Cred că diferența se vede în felul în care este construită tabăra. Vacanța trebuie să aibă bucurie în ea, așa că avem excursii, joacă, distracție, foc de tabără, seri frumoase și toate acele lucruri pe care copiii le așteaptă cu nerăbdare când aud cuvântul „tabără”.

Dar am vrut ca fiecare moment să aibă un rost, chiar și atunci când pare doar joacă. Când un copil modelează lut, învață răbdare, atenție, acceptarea faptului că lucrurile nu ies perfect din prima. Când merge în drumeție, învață să fie atent la grup, la drum, la natură, la propriile limite. Când intră într-un joc de echipă, învață să comunice, să negocieze, să piardă fără să se prăbușească și să câștige fără să îi strivească pe ceilalți.

3.Ce înseamnă, concret, „creație și dezvoltare” în viziunea dumneavoastră?

Creația începe în clipa în care un copil îndrăznește să facă ceva cu mâinile lui, cu vocea lui, cu imaginația lui. Începe când încearcă, greșește, se uită la ce a ieșit, râde poate de rezultat și apoi mai încearcă o dată. Cred că avem nevoie să le redăm copiilor curajul de a nu fi perfecți. Trăiesc într-o lume care îi compară repede și îi corectează repede. Într-un atelier, în natură, într-un grup bun, copilul poate învăța că greșeala nu este o rușine, ci o etapă, un pas înainte.

Iar dezvoltarea personală, în viziunea mea, nu stă în citate motivaționale sau teorii complicate. Stă în lucruri foarte concrete: să își facă ordine, să își pregătească ghiozdanul, să ceară ajutor, să spună ce simte fără teamă, să lucreze cu un copil pe care abia l-a cunoscut, să își gestioneze emoția, să găsească o soluție când ceva nu merge cum și-a imaginat. Acolo începe creșterea reală, în lucrurile mici pe care copiii le duc singuri, dar nu singuri de tot.

4. Ce își doriți să câștige fiecare copil după cele șapte zile petrecute în tabără?
Mi-aș dori ca fiecare copil să plece din tabără cu sentimentul că poate să se descurce într-un loc nou, poate să întrebe, să încerce, să greșească, să revină, să ducă o activitate până la capăt.

Mi-aș dori să plece cu mai multă încredere în el și cu cel puțin un prieten nou. Pentru un copil, un prieten făcut într-o tabără poate însemna enorm: poate fi primul semn că lumea este mai mare decât clasa lui, decât telefonul lui, decât cercul lui obișnuit.

Aș vrea să plece cu acea liniște care apare când copilul descoperă că se poate desprinde de părinte fără să se piardă, că poate primi reguli fără să se simtă pedepsit și că poate fi văzut pentru ceea ce este, nu doar pentru ceea ce reușește.

5.Ce abilități considerați că se dezvoltă cel mai mult în cadrul activităților propuse?

În primul rând, autonomia de zi cu zi: să știe unde îi sunt lucrurile, să se pregătească pentru o excursie, să respecte un program, să aibă grijă de el și, treptat, să învețe să aibă grijă și de ceilalți.

Apoi, comunicarea – copiii au nevoie să învețe să vorbească între ei, nu doar să-și trimită mesaje. Să spună ce vor, ce nu le place, ce îi sperie, ce îi bucură. Să asculte, să aștepte, să nu creadă că orice diferență de opinie este un conflict.

Se dezvoltă atenția, disciplina, răbdarea și orientarea spre soluții. Și se mai dezvoltă ceva foarte important: capacitatea copilului de a fi într-un grup fără să se piardă pe sine, să aparțină, dar să nu copieze tot, să se bucure de ceilalți și să fie mândru de cine este el.

6.Cum îi ajută tabăra pe copiii mai timizi sau pe cei care participă pentru prima dată la o experiență departe de părinți?
Cred că primul lucru important este să nu confundăm timiditatea cu o problemă care trebuie reparată. Un copil timid nu are nevoie să fie împins în față ca să demonstreze ceva. Are nevoie să simtă că este în siguranță, că poate intra în ritmul grupului pas cu pas și că nu trebuie să devină altcineva ca să fie acceptat.
În tabără, tocmai asta încercăm să facem. Jocurile de cunoaștere, echipele mici, atelierele, discuțiile de seară, momentele în care fiecare poate spune ceva despre ziua lui, toate acestea îi ajută să se apropie de ceilalți fără să simtă presiune.
Pentru un copil aflat pentru prima dată departe de părinți, progresul nu se vede întotdeauna spectaculos. Uneori, progresul este că își face singur bagajul pentru excursie. Că întreabă unde trebuie să meargă. Că stă la masă cu alți copii. Că ridică mâna. Că spune „vreau și eu”. Că seara, în loc să se retragă, rămâne lângă grup. Și, sincer, aceste mici acte de „curaj” sunt uneori mai importante decât orice moment pe scenă.

7.Există activități gândite special pentru dezvoltarea încrederii în sine și a autonomiei?

Copiii nu au nevoie să le ținem discursuri despre autonomie, au nevoie să o exerseze. În program există activități concrete: orientarea în natură, jocurile de echipă, atelierele de creație, momentele artistice, prezentările în fața grupului. Fiecare dintre ele îl pune pe copil într-o situație în care trebuie să observe, să decidă, să întrebe, să încerce, să se adapteze.
Invităm copilul să participe, să contribuie, să înțeleagă de ce o regulă există, nu să o respecte mecanic. Să vadă că alegerile lui au consecințe și că poate găsi soluții atunci când ceva nu iese din prima.
Așa se construiește încrederea: din experiențe mici, repetate, în care copilul descoperă că se poate baza pe el.

8.Care sunt cele mai așteptate activități din program?
Sunt convinsă că plimbarea cu vaporașul pe Lacul Bicaz, excursia la Cheile Bicazului și Lacu Roșu, telegondola de la Piatra-Neamț, focul de tabără, karaoke-ul și White Party-ul vor fi printre momentele pe care copiii le vor aștepta cu cea mai mare nerăbdare. Au acel farmec de vacanță pe care îl înțelegem cu toții: râsete, muzică, prieteni, peisaje frumoase.
Dar, din experiență, copiii nu păstrează mereu în suflet ceea ce noi, adulții, credem că va fi „momentul principal”. Uneori își amintesc o discuție seara, o echipă care i-a primit când se simțeau stingheri, clipa în care au fost aplaudați sau faptul că au reușit să facă ceva ce credeau că nu pot.

9. De ce ați ales ateliere precum modelajul în lut și orientarea în natură?
Am ales modelajul în lut și orientarea în natură tocmai pentru că sunt activități care îi obligă frumos pe copii să încetinească, pentru că trăim într-un ritm în care totul trebuie să fie rapid, cu reacție pe loc. Copiii sunt obișnuiți să dea scroll, să primească răspunsuri instant, să sară repede de la o imagine la alta. Lutul nu funcționează așa, cere răbdare. Dacă apeși prea tare, se strică. Dacă te grăbești, nu iese. Te învață că materia are și ea voința ei. Mi se pare o lecție extraordinară pentru un copil: să construiască, să greșească, să repare, să accepte că frumusețea nu vine din perfecțiune.
Orientarea în natură are o altă forță. Îl scoate pe copil din confort: trebuie să observe, să fie atent la drum, la grup, la semne. Învață să nu se bazeze doar pe telefon sau pe adultul care știe tot, ci să își folosească simțurile, corpul, intuiția, calmul. Sunt două activități foarte diferite, dar ambele îl întorc pe copil: la corpul lui, la mintea lui, la grupul din care face parte și mai ales la lumea reală din jurul lui.

10. Ce rol au jocurile de echipă în dezvoltarea copiilor?
Jocurile de echipă par doar distracție. Copiii aleargă, râd, se strigă, se agită, vor să câștige. Dar, dacă te uiți mai atent, acolo se vede foarte mult din felul în care un copil se raportează la ceilalți. Într-un joc de echipă vezi cine are tendința să conducă, cine se retrage, cine se supără repede, cine încearcă să împace grupul, cine îi ajută pe ceilalți, cine are nevoie să fie încurajat. Pentru mine, aceste jocuri sunt un fel de oglindă.
Prin joc, copiii învață lucruri pe care nu le poți preda în clasă. Învață să negocieze, să aștepte, să piardă fără să se simtă umiliți și să câștige fără să devină aroganți. Învață că uneori ideea altcuiva este mai bună, că nu poți face totul singur și că o echipă bună nu înseamnă coechipieri perfecți, ci parteneri care învață să se asculte. Și cel mai important, învață că reușita nu vine doar din talentul unui singur membru, ci din felul în care grupul reușește să lucreze ÎMPREUNĂ.

11.Ce învață copiii din activitățile de drumeție și supraviețuire în natură?
Învață lucruri foarte concrete. Cum își pregătesc rucsacul, ce iau cu ei și ce lasă acasă, cum se merge în grup, de ce nu te îndepărtezi de traseu, cum îți dozezi energia. Cum reacționezi dacă te sperii, dacă ceva nu merge exact cum era planificat. Poate pentru noi adulții par lucruri simple, dar pentru un copil sunt forme reale de independență. Sunt lecțiile mici care îi arată că se poate descurca într-un context nou, cu reguli noi, în afara camerei lui, în afara confortului de acasă.
Dincolo de partea practică, drumeția îl învață pe copil și o formă de respect față de natură. Natura cere atenție, grijă, îl învață să nu arunce gunoaie, să nu rupă, să nu deranjeze, să observe înainte să intervină. În natură, copiii învață că nu poți controla totul. Vremea se poate schimba, traseul poate părea mai greu, cineva poate obosi și așa învață alte lecții: nu intri în panică, cauți soluții, rămâi cu grupul și mergi mai departe

12.Cum sunt îmbinate activitățile educative cu cele de relaxare și distracție?

Eu cred că un copil nu poate crește frumos într-un program rigid, în care fiecare activitate trebuie să producă imediat un rezultat. Copiii au nevoie de reguli, dar și de bucurie, să râdă fără să simtă că sunt mereu evaluați.
De aceea, alternăm activitățile educative cu momente de distracție. Avem excursii, ateliere, activități de orientare, modelaj, jocuri de echipă, dar avem și cinema în aer liber, karaoke, discotecă, foc de tabără, timp de odihnă și momente libere supravegheate. De multe ori, copilul învață mai mult într-un joc decât într-o explicație. Pentru mine, echilibrul acesta este important. Nu vreau să transformăm tabăra într-o școală de vară mascată, dar nici într-o simplă vacanță fără direcție.

13. Câți adulți vor însoți copiii și care este raportul dintre organizatori și participanți?
Numărul final de adulți va fi stabilit în funcție de numărul de participanți, dar un lucru este sigur: copiii vor fi însoțiți permanent de adulți cu roluri bine stabilite.
Supravegherea într-o tabără nu înseamnă doar să numeri copiii la plecare și la întoarcere, deși și asta este important. Înseamnă să fii atent la dinamica grupului, la copilul care este mai retras, la cel care obosește, la cel care are nevoie de o vorbă bună, la cel care nu spune direct că îi este dor de casă, dar se vede.
Vom avea coordonatori de grup, persoane responsabile pentru activități și adulți care însoțesc copiii în excursii și în activitățile în aer liber. Fiecare deplasare va fi organizată, va avea reguli clare, iar copiii vor ști cui se pot adresa dacă au nevoie de ajutor.

14.Există personal cu pregătire medicală sau de prim-ajutor în tabără?

Da, vom avea persoane pregătite pentru acordarea primului ajutor și proceduri clare pentru situațiile medicale care pot apărea. Siguranța nu este un detaliu pe care îl adaugi la final.
La sosire, fiecare copil va trebui să prezinte adeverința medicală care confirmă că este clinic sănătos și poate frecventa colectivitatea. Este o măsură responsabilă, care ne ajută să plecăm cu toții de la un cadru corect.
O tabără reușită începe cu liniștea părinților și cu siguranța copiilor. Abia după aceea vin aventura, excursiile, focul de tabără și toate momentele frumoase.

15. Ce măsuri de siguranță sunt luate în timpul excursiilor și activităților în aer liber?
Înainte de fiecare ieșire, copiii vor primi reguli clare, explicate pe înțelesul lor: cum mergem în grup, cine coordonează deplasarea, unde ne oprim, ce facem dacă avem nevoie de ajutor, de ce nu ne îndepărtăm și de ce respectarea regulilor nu este opțională.
Se vor face verificări la plecare și la întoarcere, copiii vor fi însoțiți de adulți, vom avea apă, trusă de prim-ajutor, telefoane funcționale și persoane responsabile pentru fiecare deplasare. Nu îmi place ideea de „lasă că merge și așa”, mai ales când este vorba despre copii. În tabără, bucuria are nevoie de libertate, dar libertatea are nevoie de reguli clare ca să fie sănătoasă.
Vreau ca ei să se bucure de natură, de trasee, de excursii, dar să învețe în același timp că grija față de tine și față de grup este parte din aventură.

16.Cum gestionați situațiile de urgență sau eventualele probleme medicale?
Evaluăm rapid situația, anunțăm persoana responsabilă, contactăm părinții dacă este nevoie și apelăm serviciile medicale atunci când situația o cere. Nu așteptăm să se agraveze lucrurile și nu tratăm semnalele copiilor ca pe simple mofturi. Organizatorul trebuie să prevină problemele și să reacționeze imediat când apare ceva neprevăzut. Copiii pot obosi, se pot speria, pot avea o durere, pot avea o zi mai grea. Important este să existe adulți atenți, calmi și pregătiți să intervină.
Cred în această combinație: empatie și procedură. Copilul trebuie să simtă că este ascultat, iar părintele trebuie să știe că există un plan clar.

17. Cum este asigurată supravegherea copiilor pe timpul nopții?
Copiii vor fi cazați pe camere, iar programul de seară va avea ore fixe de încheiere. După activitățile de seară, urmează pregătirea pentru somn, verificarea prezenței și respectarea regulilor de liniște.
Vor exista adulți prezenți pe timpul nopții pentru orice situație: un copil care nu se simte bine, unul căruia îi este dor de casă, o nevoie practică sau orice disconfort apărut. Pentru unii copii, prima noapte departe de părinți este cea mai grea, iar un copil are nevoie doar să știe că poate bate la o ușă și că va fi cineva acolo.

18. De ce ați ales Pângărațiul și Pensiunea „Casa Ardeleanului” pentru organizarea taberei?
Am ales Pângărațiul pentru că are acea combinație care face ca un loc să fie potrivit pentru o tabără: natură, liniște, acces la obiective frumoase, apropiere de lacuri, trasee, mănăstiri, oraș și zone cu adevărat speciale ale județului Neamț.
Pensiunea „Casa Ardeleanului” oferă un cadru potrivit pentru copii, cu spații de cazare, activități și relaxare. Dar, dincolo de partea practică, pentru mine contează mult atmosfera unui loc, care devine parte din experiență, din educație.

19.Ce condiții de cazare și masă vor avea copiii?
Copiii vor avea cazare cu trei mese pe zi și gustări sănătoase. Meniul este gândit să fie variat, proaspăt și potrivit pentru ritmul unei tabere active, în care copiii merg în excursii, participă la ateliere, se joacă, aleargă și consumă multă energie.
Poate părea un detaliu administrativ, dar nu este. Un copil care doarme bine, mănâncă bine și se simte confortabil are altă dispoziție, altă deschidere, altă capacitate de a participa. Nu poți cere unui copil să fie atent, curios, curajos dacă nu ai grijă de nevoile lui de bază. De aceea, cazarea și masa țin de respectul față de copil și de liniștea părintelui.

20. Cum sunt adaptate activitățile în cazul în care vremea nu permite desfășurarea celor în aer liber?
O tabără reușită nu ar trebui să depindă de un cer perfect senin. Sigur că ne dorim soare, ne dorim drumeții, ne dorim seri afară și foc de tabără, dar lucrul cu copiii te învață repede că trebuie să fii pregătit și pentru zile în care natura are alt plan. Avem variante de interior care păstrează spiritul taberei: ateliere de pictură, modelaj în lut, țesut, jocuri de dezvoltare personală, karaoke, seară de film, quiz despre natură și patrimoniu, expoziție cu lucrările copiilor.
Copiii pot învăța foarte mult și din felul în care ne adaptăm. Văd că nu intrăm în panică, că găsim soluții, că o zi ploioasă nu înseamnă o zi pierdută. Uneori, tocmai aceste schimbări îi ajută să înțeleagă ceva important: nu putem să controlăm totul, dar putem alege cum răspundem.

21. Ce le transmiteți părinților care încă ezită să își trimită copiii într-o tabără?
Le-aș spune că îi înțeleg. Nu cred că există părinte care să nu aibă emoții când își lasă copilul într-un loc nou, cu oameni noi, într-un program în care nu mai este el acolo, lângă copil, în fiecare moment. Uneori, din dorința de a-i proteja, ajungem să le luăm copiilor ocazia de a se descoperi. Copiii au nevoie de spații sigure în care să învețe independența, nu aruncați în necunoscut, nu lăsați singuri, ci însoțiți cu grijă, pas cu pas.
O tabără poate fi una dintre acele experiențe în care copilul află că se poate descurca, că poate intra într-un grup nou, că poate cere ajutor, că poate dormi departe de casă și că, la final, se poate întoarce mai încrezător decât a plecat.
Nu le cer părinților să nu aibă emoții. Le spun doar să nu lase emoția lor să devină limita copilului.

22.Cum vor ține organizatorii legătura cu părinții pe durata celor șapte zile?
Vom avea un canal clar de comunicare cu părinții, prin telefon sau WhatsApp, astfel încât informațiile importante să ajungă rapid și fără agitație inutilă.
Părinții trebuie să știe că pot primi informații, că există persoane responsabile, că pot întreba atunci când este nevoie. În același timp, copiii trebuie lăsați să trăiască experiența taberei, nu să fie scoși din ea din cinci în cinci minute prin mesaje, telefoane și verificări continue.

Părintele are nevoie de liniște, copilul are nevoie de spațiu. Noi încercăm să le respectăm pe amândouă.

23. Vor primi părinții fotografii sau informații despre activitățile zilnice ale copiilor?
Da, părinții vor primi fotografii și informații despre activitățile importante ale zilei, în limite rezonabile și cu respectarea acordurilor privind imaginea copiilor.
Mi se pare important ca părintele să vadă că lucrurile se desfășoară frumos, că există activitate, bucurie, ordine, grijă. Dar nu îmi doresc ca tabăra să devină un spectacol făcut pentru adulți. Copiii nu trebuie să trăiască fiecare moment cu senzația că sunt fotografiați sau validați din afară.
Fotografiile sunt pentru liniștea părinților și pentru amintire. Viața adevărată a taberei se întâmplă între copii: în jocuri, în drumeții, în emoții, în râsete, în lucrurile pe care uneori nicio cameră nu le prinde.

24. Ce documente sunt necesare pentru înscriere și ce trebuie să conțină bagajul copilului?
La înscriere, părinții vor primi lista documentelor necesare din partea organizatorilor, iar la sosire este obligatorie adeverința medicală care confirmă că participantul este clinic sănătos și poate frecventa colectivitatea.
În bagaj ar trebui să existe lucruri utile: haine comode, încălțăminte potrivită pentru mers, pelerină de ploaie, șapcă, produse de igienă, pijama, lanternă, un rucsac mic pentru excursii și haine potrivite pentru activități în aer liber.

Și aș mai adăuga ceva important: o atitudine deschisă. Copilul să vină cu disponibilitatea de a încerca, de a cunoaște, de a întreba, de a se lăsa surprins.

25. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți dintr-o tabără, fie ca organizator, fie din copilărie?
Cele mai frumoase amintiri sunt, pentru mine, acelea în care vezi un copil schimbându-se sub ochii tăi.Copilul care în prima zi stă retras, vorbește puțin, se uită mereu după un adult, iar în ultima zi râde cu ceilalți, își caută echipa, cântă, dansează sau spune că nu mai vrea să plece.
Pentru mine, acestea sunt adevăratele miracole ale unei tabere: clipa în care un copil prinde curaj fără să observe neapărat că prinde curaj.

26. Dacă ar trebui să descrieți această experiență în trei cuvinte, care ar fi acestea?
„Curaj. Prietenie. Descoperire.” Curajul de a încerca lucruri noi, prietenia care se leagă uneori acolo unde copilul nu se așteaptă și descoperirea propriei puteri.

27.Cum ați dori să fie descrisă această tabără de către copii după ce se întorc acasă?

Mi-aș dori să spună: „Acolo am prins curaj.” „Acolo mi-am făcut prieteni.” „Acolo am descoperit că pot.” Dar copiii nu vorbesc despre transformările lor în limbajul adulților. Uneori spun doar: „a fost frumos”, dar felul în care zâmbesc spune mai mult.

Dacă se întorc acasă mai încrezători, mai deschiși și cu dorința de a povesti, înseamnă că tabăra și-a făcut treaba.

28. Ce moment din cele șapte zile credeți că va rămâne cel mai mult în sufletul participanților?
Probabil seara de final, pentru că acolo se adună multe emoții. Copiii simt că se încheie ceva, că oamenii pe care nu îi cunoșteau acum câteva zile le-au devenit apropiați, că locul acela a devenit pentru scurt timp o mică lume a lor.
Pentru fiecare copil, momentul care rămâne va fi altul. Pentru unii poate fi prima drumeție. Pentru alții, primul prieten făcut departe de casă. Pentru altcineva, clipa în care a fost aplaudat.
De multe ori, noi, adulții, credem că știm care va fi momentul memorabil. Copiii ne arată însă că sufletul ține minte altfel.

29. Dacă un copil ar pleca din tabără mai curajos, cu mai multă încredere în el și cu un prieten pe viață, ați considera că v-ați îndeplinit misiunea?
Da, fără ezitare. Dacă un copil pleacă mai curajos, mai încrezător și cu sentimentul că aparține unui grup bun, atunci misiunea este îndeplinită. Restul sunt detalii frumoase: excursiile, serile tematice, activitățile, fotografiile.
Esența este să se întoarcă acasă cu ceva în plus în felul în care se vede pe sine. Poate nu va ști imediat să numească acel lucru, dar îl va simți.

30. Ce mesaj le transmiteți părinților și copiilor care se gândesc să participe la această aventură?

Părinților le-aș spune să aibă curaj să le ofere copiilor această experiență. Uneori, cel mai frumos dar pe care îl putem face copiilor este să le oferim un spațiu în care să descopere că pot face pași și singuri.
Copiilor le-aș spune să vină cu inimă deschisă, chiar dacă au emoții. De multe ori, cele mai frumoase lucruri încep exact acolo unde ne este puțin teamă.