„Cu noi este Dumnezeu!” – Povestea unui om care a schimbat politica pe drumurile credinței și ale oamenilor

Într-o lume în care mulți aleargă după bani, funcții și imagine, există oameni care aleg alt drum. Un drum mai greu, mai tăcut și poate mai puțin înțeles. Un drum făcut din răbdare, credință și întâlniri cu oameni care poartă în suflet poveri nevăzute.

Vasile Petraru nu vorbește despre succes ca un om de afaceri. Nu vorbește despre turism ca un agent de vânzări. Și nici despre pelerinaje ca despre simple excursii. Pentru el, toate acestea înseamnă oameni. Oameni care vor să respire. Oameni care vor să uite, măcar câteva zile, de singurătate, de boli, de lipsuri și de greutățile vieții.

Povestea lui începe, de fapt, în anul 2004, atunci când a ajuns pentru prima dată în Țara Sfântă, la Ierusalim. Nu ca organizator. Nu ca administrator. Nu ca om de afaceri. Ci ca simplu pelerin.

A fost o experiență care i-a schimbat viața.

Doi ani mai târziu, în 2006, avea să ajungă din nou la Ierusalim, de această dată într-un pelerinaj organizat prin Mitropolia Moldovei. Au urmat apoi drumuri către Sfântul Munte Athos, Grecia, Serbia, Ucraina, Croația și Republica Moldova. Drumuri lungi, obositoare, dar care au lăsat urme adânci în sufletul său.

Poate că tocmai acolo s-a născut ideea că oamenii au nevoie nu doar de transport, ci de liniște. Nu doar de destinații, ci de speranță.

Avea deja experiență în transport fiind administrator la o firma de transport la un moment dat, firma avea 49 de oameni si 17 masini de unde a iesit si la pensie dar pasiunea a rămas .

Dar viața l-a dus într-o altă direcție.

A intrat și în politică. A fost consilier local în perioada 2004–2008 din partea PRM. Însă spune astăzi, cu sinceritate, că politica nu a fost pentru el.

„Am considerat că este mai bine să fiu cu Bunul Dumnezeu. Eu nu sunt un om care să facă politică.”

Și a plecat.

Nu către funcții.
Nu către birouri.
Ci către oameni.

Astăzi, Vasile Petraru organizează pelerinaje și excursii în toată România, prin firma sa, în colaborare cu Mitropolia Moldovei și cu agenții de turism. Nu mai are autocare de 50 de locuri. Timpurile s-au schimbat, iar oamenilor le este din ce în ce mai greu financiar. Activitatea s-a restrâns. A rămas cu un singur microbuz de 19 locuri.

Dar poate că tocmai asta a făcut totul mai personal.

În acel microbuz nu urcă doar turiști. Urcă povești de viață. Oameni singuri. Pensionari. Oameni apăsați de griji. Persoane care încearcă să uite, măcar pentru câteva zile, de greutățile vieții.

„Majoritatea sunt persoane singure, care încearcă să uite de singurătate, de supărare și de greutățile acestei vieți.”

Și atunci drumurile devin altceva.

În mașină se ascultă acatiste, cântări duhovnicești și cuvinte de învățătură ale marilor duhovnici. Se vorbește despre credință, despre viață și despre oameni. Uneori se tace. Alteori se râde. Alteori cineva plânge în liniște privind pe geam.

Iar la final, oamenii se întorc altfel.

Poate nu mai bogați.
Poate nu fără probleme.
Dar puțin mai liniștiți.

A vizitat aproape toate marile mănăstiri din România. Moldova, Oltenia, Maramureșul, Ardealul, Dobrogea sau zona Bucureștiului sunt printre cele mai apreciate trasee. Uneori cazarea este la hotel sau pensiune, alteori chiar la mănăstiri.

Dar pentru el, frumusețea nu stă doar în locuri.

„Avem o țară frumoasă. Păcat că nu se încurajează turismul.”

Vorbește despre România cu dragoste sinceră, fără patriotism de paradă. Iar atunci când este întrebat despre excursiile externe, răspunsul vine simplu:

„Mai frumos este la noi în țară. Mai primitori sunt românii.”

Poate că tocmai această simplitate îl face diferit.

Nu promite lux.
Nu promite experiențe „premium”.
Nu vorbește ca într-o reclamă.

Vorbește ca un om care a trăit mult și a înțeles ceva important: oamenii au nevoie să fie ascultați și să simtă că nu sunt singuri.

Spune că organizarea unui astfel de circuit înseamnă „răbdare, răbdare și iar răbdare”. Și probabil că aici se ascunde toată esența acestor drumuri.

Răbdarea de a asculta oamenii.
Răbdarea de a-i înțelege.
Răbdarea de a merge mai departe chiar și atunci când vremurile sunt grele.

După fiecare excursie, începe să se gândească deja la următoarea. Pentru că vede bucuria oamenilor. O simte.

„Bucuria lor o simt și eu. Mi se transmite mie. Mă bucur de bucuria lor.”

Poate că aceasta este adevărata definiție a unui pelerinaj.

Nu kilometrii.
Nu traseele.
Nu obiectivele.

Ci starea cu care te întorci acasă.

Iar lozinca pe care o poartă mereu în suflet spune totul despre omul Vasile Petraru:

„CU NOI ESTE DUMNEZEU!”