VIBRAŢII VALAHE – EXPOZIȚIE ARTĂ PLASTICĂ – GIGEL BÎRLIBA

[et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”3.22″][et_pb_row _builder_version=”3.25″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_text _builder_version=”3.26.6″]

Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Neamț și Complexul Muzeal Național Neamț, vă invită la vernisajul expoziției de pictură și grafică a artistului plastic  GIGEL BÎRLIBA, care va avea loc la Galeria „Lascăr Vorel”, joi 17 septembrie 2020, ora 17.00

[/et_pb_text][et_pb_divider _builder_version=”3.26.6″ admin_label=”Divizor”][/et_pb_divider][et_pb_text _builder_version=”3.0.74″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”]Gigel Bîrliba

06.05.1968,  Târgu-Neamț

Master Arte Plastice  Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” Iași

U.A.P.R. Neamț

ACTIVITATEA ARTISTICĂ

1. Participari la expozitii de grup sau colective în țară și străinătate:

Data expoziției                         Denumirea și locul expoziției

1. 1995                                  ”Armonii Cromatice” , Galeriile    ”Grumăzescu ” Iași ,

2. 1998 ”Culorile florilor” , Galeriile ”Grumăzescu ” Iași ,

3. 2000 ”Sensuri” , Galeriile   ”Grumăzescu ” Iași ,

4. 5 – 25 sept. 2011                     ”Cupe de cer” – Casa Culturii   ”Ion Creangă” Târgu-Neamț,

5. 15-30 ian. 2012,                      ”Ramuri” – Casa Culturii   ”Ion Creangă” Târgu-Neamț,

6. Mai 2013 ”Culoare, sunet, cuvânt” ,  Galeria  ”Dava  77”, Piatra-Neamț.

7. 2013                              Bienala Națională de Artă Plastică ”Lascăr  Vorel” Piatra Neamț, ediția a XIII-a

8. 15 febr. – 30 mar. 2014 ”Rădăcini”, Sala ”Arcadia” – Pașcani,
9. 7 sept -10 oct. 2014 ”Două cetăți, două orașe – Târgu Neamț – Cetatea Albă” – Sala de Consiliu – Primăria  Târgu-Neamț,

10. 10-20 oct. 2014 Concursul Internațional de Artă Vizuală  ”Aurel Băeșu” – Piatra-Neamț,  Biblioteca    G.T.Kirileanu ”,  Piatra-Neamț ,

11. 1-15 nov. 2014 ”Târgul Culorilor” – Galeria ”Era ”– Piatra-  Neamț,

12. 3-13 febr. 2015                        ”Salonul internațional de iarnă”  – ”Galeriile  Regale” – BCU – ” Mihai Eminescu”  Iași,

13. Mai 2015                                   ”Două generații” – Casa  Culturii ”Ion Creangă” Târgu-Neamț,

14. 2015                                 Bienala Națională de Artă  Plastică ”Lascăr  Vorel” Piatra Neamț, ediția a XIV-a,

15. 10-2 0 nov. 2015                     ”Salonul internațional de toamnă”  –  ”Galeriile Regale” – BCU – ” Mihai Eminescu”  Iași,

16. Martie 2016                            ”Demnitate”,  Festivalul ”Ion Creangă” – Biserica ”Sfântul  Haralambie” Târgu-Neamț.

17. Aprilie 2018                                Casa Culturii, ”Ion Creangă”  TârguNeamț,  ”Expoziția profesorilor de arte plastice”,

18. Decembrie 2018                       ”Salonul de iarnă” UAP, Galeria ”Lascăr Vorel” –  Piatra-Neamț,

19. Ianuarie 2019 Galeria ”Gheorghe Vadana” –  Piatra -Neamț
20. Februarie  2019                         ”Salonul internațional de iarnă”  – ”Galeriile      Regale” – BCU – ” Mihai   Eminescu”  Iași,

21. Martie 2019                              ”Primăvara Artelor”  UAP, Galeria ”Lascăr  Vorel” –  Piatra –Neamț,

22. Iunie    2019                              ”Orașul artiștilor”  UAP, Galeria ”Lascăr  Vorel” – Piatra- Neamț

23. Decembrie   2019 ianuarie 2020            ”Salonul de iarnă”  UAP, Galeria ”Lascăr   Vorel”  –   Piatra-Neamț

24. 6 decembrie 2019 – 31 ianuarie 2020 ” Lumină și culoare în lada de zestre a  satului românesc” expoziție la Sala    Baptisteriu a Muzeului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

25. 29  Februarie – 8 Aprilie  2020           Salonul Național  de  Plastică Mică Brăila Martie 2020 ”Primăvara Artelor”  UAP, Galeria ”Lascăr  Vorel” –  Piatra –Neamț,

27. Iunie    2020                              ”Orașul artiștilor”  UAP, Galeria ”Lascăr  Vorel” –  Piatra –Neamț

1. Expoziții personale în țară și străinatate:

Data expoziției                         Denumirea și locul expoziției

1. 14-23 dec. 2011                    ”Permanențe” – Casa Culturii

”Ion Creangă” Târgu-Neamț,

2. 10 – 23 dec. 2012             ”Dor de înălțimi” –  Muzeul de istorie și

etnografie  Târgu-Neamț,

3. 12-30 dec. 2014                 ”Lumină lină” – Casa Culturii

”Ion Creangă” Târgu-Neamț,

4. 10-12 sept. 2015 ”La Porțile Cerului”    Conferința Internațională

”Istoria  românilor  și criza identității” –  Casa

Culturii  ”Ion  Creangă” Târgu-Neamț,

5. 1-25 febr. 2016                    ”Zborul” – Martie 2016 ,   Casa   Culturii

”Ion Creangă” Târgu-Neamț

6. Martie 2016 ”Demnitate”,  Festivalul ”Ion Creangă” –

Casa Culturii

”Ion Creangă” Târgu-Neamț.

7. Septembrie 2017 ”Taine”, Casa Culturii

”Ion Creangă” Târgu-Neamț.

8. Aprilie 2019       ”Rugăciune Maramureșeană” Galeria

”Gheorghe  Vădana” –  Piatra- Neamț

• Tabere de creație  în țară și  străinătate:

Data taberei                                         Denumirea și locul taberei

1. – oct.  2014              ”Două cetăți, două orașe” – Târgu-Neamț –

Cetatea Albă”  – Târgu-Neamț  și  Cetatea                                                                                                Albă,

2. – 20 iul. 2016            ”Casa Prieteniei”  în colaborare cu înalte

instituții de   cultură din Republica Moldova  –  Chișinău și  Târgu-Neamț

3. August 2020 Tabăra de Creație Plastică de la Mănăstirea  Acoperământul Maicii Domnului din Boroaia, jud. Suceava.

1. Alte forme de activitate (conferinte, prelegeri, articole, etc):

Conferințe:

”Cetatea Neamț în operele artiștilor plastici” – Conferința ”Cetatea Neamț – reper în cultura română” , 5 oct. 2013.

Articole:

1. ”Sincretismul în arta primitivă.  Metamorfoze” în ”Incursiuni pedagogice”, Nr.1/2011, Editura 3D ARTE, ISSN 2065 – 1325,
2. ”Artiștii japonezi și New Art” , în ”Incursiuni pedagogice”, Nr.3/2011 Editura 3D ARTE, ISSN 2065 – 1325 ,
3. ”Pictorii români și Războiul de Independență a României” , ”Cinste Eroilor”, ISBN 978-606-624-443-5,
4. ”Ansamblul brâncușian  de la Târgu-Jiu”, ”Cinste Eroilor”,  ISBN 978-606-624-443-5,
5. ”Coloana de cer”, în ”Oglinda Oglinzilor”, nr 2/ 12, ISSN 1844 – 3842.
6. ”Arta eroică la pictorii români”, în ”Oglinda Oglinzilor”, nr 2/ 14, ISSN 1844 – 3842.

• Membru al Asociației ”iArt”,
• Membru fondator al Asociației și vicepreședinte al ”Centrului Regional de Educație Estetică” ,

1. Premii, distinctii, burse:

Anul acordarii                          Denumirea

1. 2013                             Premiul al II-lea la Concursul Național ”Omagiu –

Ștefan Luchian”,  Zaharia Beatrice,

2. 2013 Diplomă de Excelență – Pictură  – Gala Excelenței

Nemțene,

3. 2014 Nominalizare pentru pictură – Concursul Internațional de

Creație Vizuală ”Aurel Băeșu” – 2014,

4. 2014 Diplomă de Excelență (pictură) – Zilele ”Ion  Creangă”,
5. 2015    Diplomă de Excelență (pictură)  – Conferința Națională – ”Criza identității”,
6. 2016 Diplomă de Excelență  – pictură – Festivalul ”Ion Creangă”,
7. 2017 Diplomă de Excelență- pictură  – Festivalul ”Ion Creangă”,
8. 2018                           Premiul ”Ion Creangă” – Chișinău.

 
[/et_pb_text][et_pb_divider _builder_version=”3.26.6″ admin_label=”Divizor”][/et_pb_divider][et_pb_image _builder_version=”3.26.6″ src=”https://turntv.ro/wp-content/uploads/2020/09/AFIS-GIGEL-BIRLIBA.jpg”][/et_pb_image][et_pb_divider _builder_version=”3.26.6″ admin_label=”Divizor”][/et_pb_divider][et_pb_text _builder_version=”3.26.6″]

                FLORILE  LUMINII ȘI SFÂNTUL CEAHLĂU

 Proaspete, vii, albe, transfigurate, respirate pe tulpina lor, îngemănate, în rostire răspicată, aplicate și aplecate, în răstimp de contemplare, pe firul de raze, în vibrare discretă, copleșite de ardoarea interioară, de o prea răvășitoare chemare, spre înaltul firii. De data aceasta, florile lui Gigel Bîrliba îmi par și apar ca florile luminii, cu o încetinire și o cumințire, mai înainte de a fi ermetizate și eterizate, în semințe și rodire, în necontenire adică, precum e lumina, nemuritoare.

            Taina luminii e contemplare de sine, prin răsfrângere, în firea apei înnoite, așa ne apar Florile cerului, florile luminii nemuritoare, răsfrânte în azur de văzduh interior, respirând din adânc de izvor primenitor.

              Florile lui Gigel Bîrliba sunt iluminări interioare, plecându-și fruntea, tâmpla de petale, pe un firmament transparent, petrecând un gând tainic, decent, o înfiorare de prezent subtil, subiacent.

     Inocentă, clipa eternului început, cum ne este și amintirea dinspre ce este acum, spre o întrupare a ceea ce însă nu este și, pe măsură ce ne amintim, clipa înflorește, devine lamură, Floare de Sânziene, lămurindu-se, prin înflorire divină.

               Sublimul e starea princiară a sufletului, când, prin asfințire, ni se amintește de împlinire și mântuire, avînd durata unei clipe: aceasta e clipa de grație a florilor sofianice, ca așteptare și amânare, răgaz, de o clipă, cu o clipă înainte de răvășire, de ofilire. Privindu-le și admirându-le, adăugându-le pricina noastră, surparea noastră, mirarea noastră, a ceea ce ni se arată, ca izbucnire, profunzime, captare și inspirare, fericindu-ne privirea.

       Cînd ne plecăm fruntea sau tâmpla, de fapt, ne supunem uitării de sine, unei surpări interioare, precum florile nemuritoare ale lui Gigel Bîrliba. Smerenia, ca un prag spre adumbrire, nu e stagnare sau simulare, ci aplecare și urmare și îndurare, cum lumina e și (sau mai ales!) suferință: suferința culorilor (Van Gogh).

       Cu ce se hrănesc florile acestea, prăbușite-n abis, cine le respiră pe ascuns, când pictorul e demult într-un alt spațiu, aerian, contemplând o altă floare, în răcoarea frunții și în ardoarea inimii, meditând la floarea cea rară, unică, răsărind, într-o altă lume, într-un alt abis, abisal paradis.

       Spre răsărit plecându-și cununa de argint, aplecate în semn de recunoaștere și de puritate a privirii, ferindu-și făptura pentru a lăsa loc liber să le cuprindă lumina, ca o jertfire, în adorarea, își află alinare, iar pentru noi, doar încântare.

       Florile cerului ne apără, se apără, de aceea ce ar putea să le stânjenească, să le întineze firea, își înfig rădăcina pe înălțimi de munte, cît mai aproape de cer, imaculate în creșterea și înflorirea lor. Chiar dacă nu le admiră nimeni, cu atât mai mult înfloresc în sine-ți doar pentru un duh nevăzut al aerului, al luminii și al lacrimii de rouă, în zori.

       Florile de munte înnobilează firea înălțimii, prin țărâna puțină, suficientă însă, cît să prindă rădăcină, hrănindu-se doar cu aer și cu lumină. Sau, admirându-le când își răcoresc făptura cu lacrima (roua) plânsului interior.

       Tripticul montan al lui Gigel Bîrliba sunt alegorii pentru chemări interioare, biruitoare, asupra durerii, înălțându-se deasupra trecerii pământene, cu un pic de verde, cît mai intens, pe măsură ce culmea își subțiază făptura, înfiorând văzduhul.

        Muntele își pleacă, smerit, tâmpla, copleșită de șoaptă, de înflorirea, de clipirea, de răvășirea inferioară, în ardoarea necuprinderii. Întâia rază a zorilor mângâie mai întâi tâmpla de dor mistuitor a Carpaților. Copleșiți de prea multă lumină, în acoladă smerită, își încep Colindul dinspre Nord. Carpații par a fi copleșiți de o ardoare interioară, neîndrăznind parcă să sfideze înălțimile, extremele. Nu doar rezistența mutuală a terrei îi face să se supună, ci, transfigurați în lumină, în aura încununării de sine, Carpații, nimbați, în contemplare alpină, de florile nemuritoare, smeriți în fața tăriei cerului, par a se supune unui nadir latent, meridional, ca, imediat, să-și aducă aminte, spre asfințit, de zenitul luminii eterne.

        La întrebarea poetului Nichita Stănescu, deloc retorică, ci, duios îmbietoare: Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii? Răspunsul lui Gigel Bîrliba ar fi unul cît se poate de poetic: prin tăietura razei de lumină, care ne înfioară, prin fractalul din care răsare lamura cuvântului, mângâind tâmpla tăcerii.

       Narcisele, lalele, bujori, un mac, două narcise sau fără nume, anonime chiar, toate sunt purtătoare de mesaj poetic, fie, prin alegoria muntelui, ca temeinicie și statornicie, fie prin metonimia culorilor, una alteia fiind în rezonanță, cu o alta, complementară, și nu prin umbrise sau stânjenire.

      Pentru ca nu stărui prea mult riscând să se ofilească florile lui Gigel Bîrliba, de prea multe cuvinte, ele, florile, se cuvine să fie admirate pe furate, ca să nu se umbrească și să-și ferească privirea, la rândul lor, admirându-ne. În cele din urmă e o convertire, o conversie tainică, florile ni se dăruie, ca lumină, lumină transfigurată, adică epifanică. Ele au chip și întruchipează privirea lui Dumnezeu. Până și muntele ne apare în dialog cu el însuși, un fel de cunoaștere de sine, pe cât ne apare el în înălțime, suitor necățărător, tânguitor, suportându-și povara măreției, pe atât e doar chemare spre un interior, unde ne sunt date, aevea, înfloritoare, nemurirea, veșnicia, eternitatea, în toată splendoarea și măreția îndrăznirii spre cer, a biruinței, în lumină și prin lumină.

     M-am întrebat asupra felului în care sunt înclinate florile, sugerând un gest de tandrețe a celui care le dăruiește. Ele sunt flori dăruite, în minunate de căldura gestului: pietate și iubire, copleșire și primenire. Încărcătura lor interioară, misterul, purtător de mesaj devine expresiv și răspândind în privire o taină, o emoție.

    Florile lui Gigel sunt purtătoare și de mesaj al statorniciei și temeiniciei, al împământenirii lor, cât mai aproape de crugul și de rugul purificator al luminii, nestânjenitoare, ci în urcuș, tânguitor, ca embleme solare, respirând parcă aerul purificator al tăcerii, așa cum e sugerat de Ceahlăul învălurit, și, în cuminecare, învăluit. Undeva pot fi văzute și două căsuțe, ca martore tăcute, după ce piciorul a părăsit locuirea și lucrarea, fiind cucerit și captivat de înălțimea sugerată și de începutul spornic al așteptării, ca o sacră îmbobocire, o făptură, multiplă.

     Soarele care izbucnește prin raze eminesciene. Un Ceahlău în rostire, care ne apare ca o carte, un Ceaslov al luminii. Ceahlăul, două promontorii. Stingerea luminii: asfințitul.

    Flori nemuritoare, cerești, transfigurate în lumina iubirii, în văzduhul cunoașterii de sine, în clipa fastă de sărbătoare și de revelație, când ți-e dat să-ți vezi chipul: în admirare și dăruire de sine.

       Învățăceii, din  Creanga de aur sadoveniană, tainici, dedicați unei taine și unei asceze, în singurătatea austeră a muntelui Ceahlău. Ceahlăul fiind reperul și înălțimea la care aspiră sufletul pământeanului, așa cum ne apare, încununat de înfiripări de sfinte cruci albastre. Cununa noastră binecuvântată e în văi de aduceri aminte. Ceahlăul și Soborul tăcerii: maestrul se retrage și răsare chipul tăcerii. Apoteoza luminii, ca o răsfrângere în sine. 

        Ceahlăul: două promontorii insurmontabile, unde ispita e mai sagace, de a te prăbuși, când altceva te va ispiti. Un albastru senin, cu înfiripări de duh alpin, un fel de persistență a tăcerii, răvășită, copleșitoare. Și un alt Ceahlău, treimic, munte sacru, înduhovnicit. Părintele, Marele Preot și două chipuri isihaste, în adorare, în așteptare, în admirare, în surprinderea clipei fugare, ca întruchiparea Duhului în peregrinare, vibrând în lumina odihnitoare, primenitoare. Și o altă pasăre al cărei zbor, în arpegii de culoare în văzduh, în cutremurare, împlinindu-se Tripticul pe un fond de chemare, de înfiorare și de împlinire. Dialogul aripilor face ca zborul să ne apară epifanic, înspicând văzduhul. Făptura umană a Ceahlăului, înfiripare și întruchipare a Sufletului, ca iluminare interioară.

15 ianuarie 2015                                                                                 Gheorghe SIMON

     Tg. Neamț

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]