O piesă emblematică a patrimoniului arheologic din Neamț a ajuns, începând cu 25 februarie 2026, în spațiul expozițional al Muzeului Național de Artă al României. Este vorba despre statueta antropomorfă feminină cucuteniană cunoscută sub numele de „Zeița Mamă”, descoperită în 2015 la Izvoare.
Realizată în urmă cu peste 6.000 de ani, piesa este întreagă, perfect simetrică, modelată din lut, incizată și arsă. Decorul geometric, atent compus, trimite la motive care vor apărea mult mai târziu pe ia tradițională românească, sugerând o continuitate simbolică peste milenii.
De la spiritualitate preistorică la identitate contemporană
Statueta este considerată o capodoperă a artei figurative aparținând Culturii Cucuteni, una dintre cele mai rafinate civilizații eneolitice din Europa de Est. Prezența sa în cadrul expoziției „România. Reprezentarea identitară a portului popular în artă” creează un dialog între originile civilizației europene și expresia artistică actuală.
În actualul context expozițional, locul celebrului tablou „La Blouse Roumaine” semnat de Henri Matisse — lucrare care se va întoarce la Centrul Pompidou — este ocupat de intervenția in situ „Mai aproape de departe”, realizată de Mircea Cantor.
În acest cadru, „Zeița Mamă” nu este doar o relicvă arheologică, ci o prezență care reamintește rădăcinile profunde ale identității culturale românești.
O mândrie pentru Neamț
Președintele Consiliului Județean Neamț, Daniel Vasilică Harpa, a subliniat importanța momentului:
„Faptul că ‘Zeița Mamă’ de la Izvoare ajunge la Muzeul Național de Artă al României este un motiv de mare mândrie pentru județul Neamț. Este o dovadă că avem un patrimoniu valoros, care vorbește despre cine suntem și de unde venim. Această piesă extraordinară leagă trecutul nostru străvechi de identitatea pe care o trăim și o exprimăm astăzi. Invit pe toată lumea să simtă emoția întâlnirii cu o parte din sufletul și istoria noastră.”
O punte peste 6.000 de ani
Descoperită la Izvoare, statueta cucuteniană arată că identitatea culturală nu este o construcție recentă, ci un proces care începe în preistorie. Motivele geometrice incizate în lut, echilibrul formelor și expresivitatea figurii feminine transmit o viziune spirituală care a supraviețuit timpului.
Într-un spațiu dominat de dialogul dintre tradiție și contemporaneitate, „Zeița Mamă” devine simbolul unei continuități. O piesă veche de milenii, dar încă actuală prin mesajul său.
Neamțul nu își exportă doar patrimoniul. Își afirmă identitatea.
