În fiecare an, la 27 iunie, este marcată Ziua Mondială a Pescuitului, o ocazie de a reflecta asupra rolului crucial pe care pescuitul și acvacultura îl joacă în susținerea securității alimentare și a economiei globale. Instituită în 1984, cu prilejul Conferinței Internaționale pentru Reglementare și Dezvoltare a Pescuitului organizată la Roma, această zi este totodată o chemare la acțiune pentru protejarea resurselor acvatice ale planetei.
Pescuitul – hrană, tradiție, economie
Pentru milioane de oameni din întreaga lume, pescuitul nu este doar o sursă de hrană, ci un mod de viață. Fie că vorbim despre comunitățile costiere sau despre zonele rurale de lângă lacuri și râuri, pescuitul asigură mijloace de trai, identitate culturală și stabilitate economică.
Totodată, pescuitul industrial și acvacultura furnizează proteine esențiale unei populații globale în creștere. În unele țări în curs de dezvoltare, peștele acoperă mai mult de jumătate din consumul de proteine de origine animală.
Sustenabilitate, nu exploatare
Cu toate acestea, presiunile asupra ecosistemelor acvatice sunt din ce în ce mai intense. Pescuitul excesiv, practicile distructive, pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (IUU), dar și schimbările climatice afectează grav rezervele de pește din oceane, mări, lacuri și râuri.
În acest context, Ziua Mondială a Pescuitului devine un simbol al angajamentului internațional pentru pescuit responsabil, care să protejeze biodiversitatea acvatică și să asigure resurse regenerabile pe termen lung.
Ce înseamnă un pescuit sustenabil?
Pescuitul sustenabil presupune un echilibru delicat: extragerea resurselor acvatice într-un mod care să nu compromită viitorul stocurilor de pește, respectarea reglementărilor internaționale, protejarea habitatelor și combaterea practicilor ilegale. Totodată, înseamnă sprijin pentru micii pescari, investiții în inovație ecologică și educație pentru comunitățile locale.
România și provocările pescuitului
Și în România, pescuitul – atât comercial, cât și recreativ – rămâne o activitate importantă în zonele de deltă, litoral, dar și pe apele interioare. Însă provocările sunt similare celor din alte regiuni ale lumii: declinul biodiversității, poluarea, braconajul și lipsa de infrastructură modernă.
Proiecte naționale și europene vin în sprijinul acestor domenii, dar educația ecologică și responsabilitatea fiecărui pescar – amator sau profesionist – sunt vitale pentru sănătatea apelor.
